Proiect

LEGE PRIVIND AUDITUL STATUTAR ŞI ÎNFIINŢAREA

CONSILIULUI PENTRU SUPRAVEGHEREA PUBLICĂ A ACTIVITĂŢII DE AUDIT STATUTAR

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi având în vedere prevederile art. 48 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Parlamentul adoptă prezenta lege:

TITLUL I

AUDITUL STATUTAR

Capitolul 1

Obiect şi definiţii

Articolul 1

Obiectul

Prezentul titlu reglementează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale, individuale şi consolidate, întocmite potrivit legii contabilităţii şi reglementărilor contabile aplicabile.

Articolul 2

Definiţii

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. Auditul situaţiilor financiare reprezintă acele proceduri care permit auditorului statutar să exprime o opinie în sensul că situaţiile financiare sunt întocmite sub toate aspectele semnificative în conformitate cu cadrul legal în vigoare privind raportarea financiară aplicabil în România.

2. Auditul statutar reprezintă auditul situaţiilor financiare anuale, individuale sau consolidate, aşa cum este reglementat în prezenta lege. Auditul statutar este efectuat de către auditori financiari, membrii ai Camerei Auditorilor Financiari din România.

3. Auditorul statutar este persoana fizica aprobată in conformitate cu prevederile prezentei legi de către autoritatea competentă, respectiv Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), să efectueze audit statutar. În înţelesul prezentei legi, aprobarea unui auditor statutar sau a unei firme de audit înseamnă autorizare.

4. Firma de audit este persoana juridică sau orice altă entitate, indiferent de forma juridică a acesteia care este aprobata de autoritatea competenta, respectiv Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) în conformitate cu prevederile prezentei legi, să efectueze audit statutar.

5. Entitate de audit dintr-o terţă ţară înseamnă o entitate, indiferent de forma sa juridică, care efectuează audituri ale situaţiilor financiare anuale, individuale sau consolidate ale unei societăţi comerciale înregistrate într-o ţară terţă.

6. Auditor dintr-o terţă ţară înseamnă o persoană fizică care efectuează audituri ale situaţiilor financiare anuale sau ale situaţiilor financiare consolidate ale unei societăţi comerciale înregistrate într-o ţară terţă;

7. Auditor al grupului înseamnă auditorul(ii) statutar(i) sau firma(ele) de audit care efectuează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale consolidate, întocmite în conformitate cu cadrul legal în vigoare privind raportarea financiară aplicabil în România.

8. Reţea înseamnă o structură mai mare :

- căreia îi aparţine un auditor statutar sau o firmă de audit şi

- care are drept scop în mod evident distribuţia profiturilor sau a costurilor sau are acţionariat comun, controlul sau gestionarea, politici şi proceduri de control al calităţii, o strategie de afaceri, folosirea unei mărci sau a unei părţi însemnate a resurselor profesionale.

9. Întreprindere afiliată la o firmă de audit înseamnă orice entitate, indiferent de forma sa juridică, care este legată de firma de audit prin acţionariat, control şi gestionare comune.

10. Raportul de audit reprezintă raportul emis de auditorul statutar sau de firma de audit, conform Standardelor Internaţionale de Audit adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR).

11. Autorităţile competente sunt autorităţile sau organele desemnate prin lege care sunt responsabile pentru reglementarea şi/sau supravegherea auditorilor statutari şi a firmelor de audit sau pentru aspecte specifice ale acestora. Prin referinţa la „autoritatea competentă” se înţelege o trimitere la autoritaţile sau organismele responsabile pentru funcţiile la care se face referire. Responsabilitatea finală privind supravegherea profesiei de audit revine organsimului înfiinţat în conformitate cu Titlul II din prezenta lege.

12. Standardele Internaţionale de Audit reprezintă Standardele Internationale de Audit, declaratiile si standardele aferente, în măsura în care sunt relevante pentru auditul statutar, emise de Consiliul pentru Standarde Internationale de Audit si Asigurare (IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC), aşa cum sunt aprobate de Uniunea Europeană, traduse şi publicate în limba română prin grija Camerei Auditorilor Financiari din România.

13. Prin „Standarde Internationale de Raportare Financiara” se înţelege Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS), Standardele Internationale de Contabilitate (IAS) si Interpretarile aferente (Interpretarile SIC-IFRIC), amendamentele ulterioare la acele standarde si intepretarile aferente, standardele si interpretarile viitoare aferente, asa cum sunt aprobate de Uniunea Europeana, traduse si publicate in limba romana.

14. Entităţile de interes public sunt persoanele juridice definite potrivit legii.

15. Cooperativă este o societate cooperativă europeană, aşa cum este definită la art. 1 din Regulamentul nr. 1435/2003 /CE al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene (SCE) sau orice alte cooperative pentru care se impune un audit statutar în temeiul legii care reglementează activitatea cooperativelor.

16. Nepractician înseamnă orice persoană fizică care, pentru cel puţin trei ani înainte de implicarea sa în gestionarea sistemului de supraveghere publică, nu a efectuat audituri statutare, nu a deţinut drepturi de vot într-o firmă de audit, nu a fost membru al organului administrativ sau de gestiune al unei firme de audit şi nu a fost angajat sau asociat sub o altă formă la o firmă de audit.

17. Partener(i) cheie de audit sunt:

a) auditorul(ii) statutar/i desemnat/i de o firmă de audit pentru o anumită misiune de audit, ca fiind responsabilul(ii) principal(i) pentru efectuarea auditului statutar în numele firmei de audit; sau

b) în cazul auditului statutar al unui grup, cel puţin auditorul(ii) statutar(i) care este/sunt desemnat(ţi) de o firmă de audit ca fiind responsabilul(ii) principal(i) pentru efectuarea auditului statutar la nivelul grupului şi auditorul(ii) statutar(i) care este/sunt desemnat(ţi) ca fiind responsabilul (ii) principal(i) la nivelul filialelor semnificative; sau

c) auditorul(ii) statutar(i) care semnează raportul de audit.

18. Părţi reprezentative ale interesului public înseamnă orice părţi interesate în supravegherea publică a activităţii de audit statutar, în dezvoltarea şi implementarea standardelor de audit sau de contabilitate (Standardele Internaţionale de Audit şi Standardele Internaţionale de Raportare Financiară), inclusiv părţile implicate în monitorizarea procesului de implementare a standardelor, în vederea asigurării publicului de faptul că organismele profesionale acţionează în interes public, precum şi alte părţi interesate în rezultatele activităţii de audit sau de aplicare a IFRS. Părţi reprezentative ale interesului public pot fi autorităţile publice (guvern, organisme cu atribuţii de reglementare ale unui sector specific de activitate), organismele profesionale, precum şi o gamă largă de utilizatori ai situaţiilor financiare (investitori, analişti financiari, angajaţi, instituţii de credit, publicul larg etc).

19. Se consideră că un auditor statutar sau o firmă de audit are bună reputaţie dacă nu este angajat(ă) în nicio activitate incompatibilă cu exercitarea activităţii de audit statutar şi/sau nu există nicio circumstanţă care ar putea afecta încrederea în lucrările auditorului statutar sau firmei de audit.

20. Ţările terţe sunt ţările din afara Uniunii Europene.

21. Camera Auditorilor Financiari din România, denumită pe parcursul legii Camera este persoana juridică autonomă care funcţionează ca organizaţie profesională de utilitate publică fără scop patrimonial, în domeniul auditului statutar, înfiinţată potrivit legii.

22. Sistemul naţional de supraveghere publică reprezintă ansamblul entităţilor cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii şi al auditului statutar, inclusiv autorităţile prevăzute prin prezenta lege, precum şi ansamblul relaţiilor ce se stabilesc între acestea în vederea realizării supravegherii în interes public a auditorilor statutari şi firmelor de audit.

23. Organismul de supraveghere publică este organismul înfiinţat în România potrivit Titlului II din prezenta lege, în scopul supravegherii în interes public a activităţii de audit statutar, cu respectarea cerinţelor Directivei 2006/43/CEE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului European privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate şi de modificare a Directivelor Consiliului nr. 78/660/EEC şi 83/349/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 157/9.06.2006.

Capitolul 2

Aprobare, educaţie continuă şi recunoaştere reciprocă

Articolul 3

(1) Activitatea de audit statutar va fi efectuată numai de către auditorii statutari sau de firmele de audit care sunt aprobaţi (aprobate) în condiţiile prevazute de prezenta lege.

(2) Autoritata competentă responsabilă pentru aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit este Camera Auditorilor Financiari din Romania.

(3) Responsabilitatea finală pentru aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit revine organismului de supraveghere publică, aşa cum este prevăzut la Titlul II din prezenta lege.

Articolul 4

(1) O persoană fizică poate fi aprobată să efectueze audit statutar în conformitate cu prevederile prezentei legi, după efectuarea stagiului de pregătire practică şi promovarea examenului de competenţă profesională.

(2) Camera poate aproba ca auditori statutari doar persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ cel puţin următoarele condiţii:

a) au o bună reputaţie;

Buna reputaţie trebuie să aibă în vedere un comportament profesional adecvat, cu respectarea cerinţelor Codului etic. Criteriile care definesc buna reputaţie sunt stabilite de către Cameră cu avizul organismului de supraveghere publică, prevăzut la Titlul II din prezenta lege.

b) au absolvit o instituţie de înăţământ superior sau un nivel echivalent;

c) au urmat un curs de instruire teoretică;

d) au efectuat un stagiu de pregătire practică;

e) au promovat examenul de competenţă profesională, la încheierea cursurilor universitare sau de nivel echivalent, organizat sau recunoscut de autoritatea competentă.

Articolul 5

Aprobarea firmelor de audit

Camera poate aproba numai firmele de audit care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) Persoanele fizice care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit trebuie să îndeplinească cel puţin condiţiile prevăzute la art. 4 din prezenta lege şi să fi fost aprobate ca auditori statutari;

b) Majoritatea drepturilor de vot trebuie să fie deţinută de firme de audit care sunt aprobate în oricare dintre statele membre sau de persoane fizice care îndeplinesc cel puţin condiţiile prevăzute la art. 4 din prezenta lege. Aceste persoane fizice trebuie să fie aprobate, într-un alt stat membru, autorităţile competente prevăzute de prezenta lege având responsabilitatea pentru aprobarea exercitării profesiei în România. Pentru scopul auditului statutar al societăţilor cooperative europene şi al entităţilor similare, Camera şi Consiliul prevăzute la Titlul II stabilesc reglementări specifice cu privire la drepturile de vot.

c) Majoritatea membrilor organului administrativ sau de conducere al entităţii, dar nu mai mult de 75 %, trebuie să fie reprezentată de firme de audit aprobate în oricare din statele membre sau de persoane fizice care îndeplinesc cel puţin condiţiile prevazute la art. 4 din prezenta lege. Aceste persoane fizice trebuie să fie aprobate într-un alt stat membru. In cazul în care un astfel de organ administrativ sau de conducere nu are mai mult de doi membri, cel puţin unul dintre aceştia trebuie să îndeplinească condiţiile de la prezenta literă.

d) Firma de audit trebuie să aibă o bună reputaţie.

Articolul 6

Retragerea aprobării

(1) Aprobarea unui auditor statutar sau a unei firme de audit se retrage dacă buna reputaţie acestuia/acesteia fost serios compromisă.

(2) Aprobarea unei firme de audit va fi retrasă dacă oricare din condiţiile prevăzute la art. 5 lit. b) şi c) din prezenta lege nu mai este îndeplinită şi

şi trece un termen mai mare de 6 luni de la momentul în care oricare din condiţiile respective a încetat să mai fie îndeplinită.

(3) Pentru auditorii statutari şi firmele de audit care sunt aprobaţi/aprobate şi în alte state membre şi care sunt înregistraţi(înregistrate) în Registrul public din România în conformitate cu art. 15 alin. (1) lit. c) din prezenta lege, în cazul în care se retrage aprobarea, indiferent de motiv, Camera comunică acest fapt, precum şi motivele retragerii aprobării, către autorităţile competente relevante din statul membru în care auditorul statutar respectiv sau firma de audit este, de asemenea, aprobat(ă).

Articolul 7

Examenul de competenţă profesională

Examenul de competenţă profesională prevăzut la art. 4 alin. (2), lit. e) din prezenta lege trebuie să garanteze nivelul necesar de cunoştinţe teoretice in domeniile relevante pentru auditul statutar, precum şi capacitatea de a aplica în practică cunoştinţele teoretice. Cel puţin o parte a acestui examen se susţine sub formă de probă scrisă.

Articolul 8

Testul de cunoştinţe teoretice

(1) Testul privind cunoştinţele teoretice inclus în examenul de competenţă profesională va acoperi, în special, următoarele domenii:

a) teoria şi principiile contabilităţii generale;

b) cerinţele legale şi standardele referitoare la întocmirea situatiilor financiare anuale, individuale şi consolidate;

c) Standardele Internaţionale de Raportare Financiara;

d) analiză financiară;

e) contabilitatea costurilor şi contabilitatea managerială;

f) managementul riscului şi control intern;

g) audit şi aptitudini profesionale;

h) cerinţele legale şi standardele profesionale legate de auditorii statutari şi auditul statutar;

i) standardele internaţionale de audit;

j) etică profesională şi independenţă.

(2) Testul va acoperi, de asemenea, cel puţin următoarele domenii:

a) legea societăţilor comerciale şi guvernanţa corporativă;

b) legea falimentului şi alte proceduri similare;

c) legislaţia fiscală;

d) codul civil şi codul comercial;

e) legea asigurărilor sociale şi codul muncii;

f) tehnologia informaţiei şi sistemele computerizate;

g) economie financiară, generală şi de afaceri;

h) matematică şi statistică;

i) principiile de bază ale managementului financiar al întreprinderilor.

Articolul 9

Pregătire practică şi derogări

(1) Camera stabileşte normele pentru desfăşurarea stagiului de pregatire practică a stagiarilor în activitatea de audit statutar.

(2) Camera, cu aprobarea Consiliului prevăzut la Titlul II stabileşte condiţiile în care pot fi acordate derogări.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 10 lit. a), Camera poate prevedea că o persoană care are o diplomă universitară la nivel de master sau o calificare echivalentă în unul sau mai multe dintre domeniile la care se face referire în art. 8 din prezenta lege, poate beneficia de o reducere a vechimii în activitatea financiar-contabilă, cu durata programului de master recunoscut de către Cameră (echivalarea fiind de o jumătate de an pentru fiecare semestru de studiu). Derogările se pot acorda numai în baza unui protocol încheiat între Cameră şi instituţiile care au eliberat/recunoscut diplomele/calificările respective.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 10 lit. b), Camera poate prevede ca o persoană care a trecut o examinare la nivelul unui examen universitar sau la un nivel echivalent, sau care are o diplomă universitară sau o calificare echivalentă în unul sau mai multe dintre domeniile la care se face referire în articolul 8 din prezenta lege, poate fi scutită să mai susţină testul de cunostinţe în domeniul financiar-contabil, în vederea accesului la stagiu, pentru domeniile acoperite de acea examinare sau de acea diplomă. Derogările se pot acorda numai în baza unui protocol încheiat între Cameră şi instituţiile care au eliberat/recunoscut diplomele/calificările respective.

(5) Prin derogare de la prevederile art. 7 şi ale art. 8, Camera poate prevede ca o persoană care are o diplomă universitară la nivel de master sau o calificare echivalentă în unul sau mai multe dintre domeniile la care se face referire în articolul 8 (1) şi 8 (2) din prezenta lege, poate fi scutită să susţină testul de cunoştinţe teoretice inclus în examenul de competenţă profesională, pentru domeniile acoperite de acea examinare sau de acea diplomă.

(6) Derogările se pot acorda numai în baza unui protocol încheiat între Cameră şi instituţiile care au eliberat/recunoscut diplomele/calificările respective. Nu se pot acorda derogări de la testul de aplicare a cunoştinţelor în practică.

(7) Camera stabileşte prin norme proprii avizate de organismul de supraveghere prevăzut la Titlul II criteriile care stau la baza încheierii protocoalelor privind acordarea de derogări, cu avizul organismului de supraveghere publică.

(8) Pentru a asigura capacitatea de a aplica în practică cunoştinţele teoretice a căror testare este inclusă în examen, un stagiar va efectua un stagiu de pregătire practică de cel puţin trei ani care va cuprinde, printre altele, auditarea situatiilor financiare anuale, individuale sau consolidate sau a unor situaţii financiare similare. Cel puţin două treimi din acest stagiu practic va fi finalizat cu un auditor statutar sau cu o firmă de audit aprobată în orice stat membru.

(9) Camera Auditorilor Financiari din România trebuie să se asigure că stagiul este efectuat sub îndrumarea unor persoane care oferă garanţii suficiente în ceea ce priveşte capacitatea lor de a oferi pregătire practică.

(10) Stagiarii in activitatea de audit statutar pot efectua programul de pregatire practică prin participarea la activitatea de audit statutar, in cadrul unor cabinete individuale sau societati de profil, cu forme legale de incadrare cu sau fara remuneratie, potrivit normelor elaborate de Camera. Pentru stagiarii in activitatea de audit statutar, entitatile mentionate mai sus vor elibera adeverinţa de efectuare a stagiului.

Articolul 10

Stagiari în activitatea de audit statutar

Sunt stagiari în activitatea de audit statutar persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt licenţiate ale unei facultăţi cu profil economic, au obţinut o diplomă recunoscută de ministerul Educaţiei şi Cercetării şi au o vechime în activitatea financiar-contabilă de minim 4 ani sau au calitatea de expert contabil;

b) au promovat testul de verificare a cunoştinţelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu;

c) satisfac cerinţele Codului etic.

Articolul 11

Formarea continuă

(1) Camera trebuie să se asigure că auditorii statutari participă la programe adecvate de formare continuă pentru a-şi menţine cunoştinţele teoretice, competenţele şi valorile profesionale la un nivel suficient de înalt. Camera, cu avizul organismului de supraveghere publică, emite norme cuprinzând obligaţiile ce revin auditorilor statutari cu privire la formarea continuă a acestora.

(2) Nerespectarea cerinţelor privind formare continuă, prevăzute în normele emise de Cameră se sancţionează în mod corespunzător, astfel cum se prevede în reglementările specifice emise de Cameră, coroborate cu prevederile Capitolului 6 din prezenta lege

(3) Camera este autoritatea competentă din România responsabilă pentru calificările educaţionale şi examinarea competenţei profesionale.

(4) Camera implementează standardele de etică profesională, controlul intern de calitate a activităţii auditorilor statutari şi a firmelor de audit, care sunt supuse adoptarii de către organismul de supraveghere publică prevăzut la Titlul II din prezenta lege.

(5) Camera elaborează standarde naţionalede audit / ghiduri cu privire la Standardele Internaţionale de Audit.

(6) Sub supravegherea organismului de supraveghere publică prevăzut la Titlul II din prezenta lege, Camera are următoarele obligaţii:

a) este autoritatea competentă responsabilă pentru aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit;

b) este autoritatea competentă însărcinată cu organizarea pregătirii profesionale continue;

c) este autoritatea competentă însărcinată cu menţinerea registrului public al auditorilor statutari şi a firmelor de audit; şi

d) efectuează revizuiri pentru asigurarea calităţii.

Articolul 12

Aprobarea auditorilor statutari din alte state membre

(1) Camera Auditorilor Financiari din România stabileşte proceduri pentru aprobarea auditorilor statutari care au fost aprobaţi în alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Aceste proceduri nu depăşesc cerinţa de a promova un test de aptitudini în conformitate cu sistemul general de recunoaştere a diplomelor de învăţământ superior acordate pentru formare profesională cu durata minimă de trei ani.

(3) Testul de aptitudini se susţine în limba română şi include cunoştinţe referitoare la auditul statutar din legislaţia românească.

Articolul 13

(1) Camera elaborează proceduri şi norme referitoare la aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit. Aceste norme trebuie aprobate de organismul de supraveghere publică prevăzut la Titlul II din prezenta lege.

(2) Reclamaţiile privind deciziile luate de Cameră, referitoare la aprobare sau refuzuri de aprobare a auditorilor statutari sau a firmelor de audit, trebuie adresate organismului de supraveghere publică prevăzut la Titlul II din prezenta lege. Reclamaţiile trebuie făcute în 30 de zile de la data la care decizia a fost comunicată solicitantului aprobării.

Articolul 14

Registrul public

(1) Auditorii statutari şi firmele de audit sunt înregistraţi într-un registru public în conformitate cu art. 10 şi 11 din prezenta lege.

(2) Fiecare auditor statutar şi fiecare firmă de audit sunt identificaţi(te) în registrul public printr-un număr individual. Informaţiile referitoare la auditorii statutari şi firmele de audit se păstrează într-un registru în format electronic care este accesibil publicului pe site-ul Camerei.

(3) Registrul public conţine, de asemenea, adresa si datele de contact ale Camerei Auditorilor Financiari din România, responsabilă pentru aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit potrivit prezentei legi, precum si pentru asigurarea calităţii.

(4) Registrul public cuprinde, de asemenea, investigaţiile şi sancţiunile aplicate auditorilor statutari şi firmelor de audit, potrivit art. 33 şi art. 36 alin. (1) lit. e) din prezenta lege, precum şi datele de contact şi detalii cu privire la Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar prevăzut la Titlul II din prezenta lege.

(5) Camera este autoritatea competentă responsabilă cu întocmirea, actualizarea şi publicarea Registrului public, sub monitorizarea organismului de supraveghere publică prevăzut la Titlul II din prezenta lege.

(6) Modificările intervenite în registrul public se publică trimestrial în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(7) Registrul public se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(8) În împrejurări excepţionale, Camera poate suspenda obligaţia de aplicare a cerinţelor menţionate în prezentul articol, precum şi cu privire la cerinţele de înregistrare a auditorilor statutari referitoare la dezvăluirea informaţiilor, doar în măsura în care acest lucru este necesar pentru a reduce o ameninţare semnificativă şi iminentă la adresa siguranţei personale a oricărei persoane.

(9) Prin regulament intern emis de Cameră cu avizul organismului de supraveghere se stabilesc condiţiile în care se aplică prevederile acestui articol.

(10) Orice modificare intervenită în registrul public va fi operată în 15 zile de la data comunicării acesteia către Cameră.

(11) Sub responsabilitatea Camerei, Registrul public trebuie să devină complet operaţional până la data de 29 iunie 2009.

Capitolul 3

Înregistrarea

Articolul 15

Înregistrarea auditorilor statutari

(1) În Registrul public electronic se menţionează cel puţin următoarele informaţii privind auditorii statutari:

a) numele, prenumele, adresa şi numărul individual de înregistrare;

b) dacă este cazul, numele, adresa, adresa de website şi numărul individual de înregistrare al firmei de audit la care auditorul statutar este angajat sau asociat ca partener, sau asociat în orice alt mod cu firma respectivă;

c) informaţii cu privire la toate celelalte înregistrări ca auditor statutar la autorităţile competente ale altor state membre ale Uniunii Europene şi/sau ale altor ţări terţe din afara Uniunii Europene, inclusiv numele autorităţii(lor) de înregistrare şi, dacă este cazul, numărul (numerele) de înregistrare la acestea.

(2) Auditorii statutari din ţări terţe din afara Uniunii Europene, înregistraţi în conformitate cu art. 52 din prezenta lege, sunt indicaţi în mod clar în registru ca atare, şi nu ca auditori statutari.

Articolul 16

Înregistrarea firmelor de audit

(1) Pentru fiecare firmă de audit, Registrul public electronic conţine cel puţin următoarele informaţii:

a) numele, adresa şi numarul de inregistrare;

b) forma juridică;

c) informaţii de contact, persoana principală de contact şi, acolo unde este cazul, adresa de website;

d) adresa fiecărui birou deschis în alte state membre ale Uniunii Europene;

e) numele, prenumele şi numărul de inregistrare sau asimilat, pentru toţi auditorii statutari angajaţi sau asociaţi, ca parteneri sau în alt mod cu firma de audit;

f) numele şi adresa profesională, după caz, pentru toţi acţionarii/asociaţi;

g) numele, prenumele, adresele profesionale sau adresele de corespondenţă, după caz, pentru membrii consiliului de administraţie sau de conducere;

h) apartenenţa firmei la o reţea, precum şi o listă cu numele şi adresele firmelor membre şi afiliate sau o indicare a locului unde aceste informaţii pot fi accesate de public, dacă este cazul;

i) informaţii cu privire la toate celelalte înregistrări ca firmă de audit la autorităţile competente ale altor state membre ale Uniunii Europene şi/sau ale ţărilor terţe din afara Uniunii Europene, inclusiv numele şi adresa autorităţii(ilor) de înregistrare şi, dacă este cazul, numărul (numerele) de înregistrare.

(2) Entităţile de audit din ţări terţe din afara Uniunii Europene, înregistrate în conformitate cu art. 52 din prezenta lege, sunt indicate în mod clar în registrul public ca atare, intr-o sectiune distinctă, şi nu ca firme de audit.

Articolul 17

Actualizarea informaţiilor înregistrate şi responsabilitatea pentru înregistrarea informaţiilor

(1) Auditorii statutari şi firmele de audit notifică Camera, în termen de 15 zile de la apariţia informaţiilor, despre orice modificări ale informaţiilor cuprinse în registrul public.

(2) Necomunicarea modificărilor în termenul prevăzut la alin. (1) din prezentul articol poate atrage după sine declanşarea procedurilor de investigaţie şi disciplină, conform Titlului II din preezenta lege. De la această prevedere fac excepţie cazurile de forţă majoră prevăzute în normele emise de Cameră şi avizate de organismul de supraveghere publică prevăzut la Titlul II.

Articolul 18

Responsabilitatea pentru înregistrarea informaţiilor

(1) Informaţiile furnizate Camerei Auditorilor Financiari din România, în legătură cu înregistrarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit, precum şi actualizarea informaţiilor sunt semnate de auditorul statutar sau de reprezentantul legal al firmei de audit.

(2) În cazul în care informatiile sunt furnizate in format electronic, acest lucru se realizează prin intermediul semnaturii electronice, conform legislaţiei aplicabile în domeniu.

Articolul 19

Limba

(1) Informaţiile introduse în registrul public şi publicate în Monitorul Oficial al României se redactează în limba romana.

(2) Informatiile prezentate in limba romana vor fi introduse in registrul public electronic şi în limba engleza, prin traducere autorizata asigurată prin grija Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR).

Capitolul 4

Cerinţe profesionale

Articolul 20

Etica profesională

(1) Consiliul prevăzut la Titlul II, împreună cu Camera, se asigură că toţi auditorii statutari şi toate firmele de audit respectă principiile de etică profesională, care se referă, cel puţin, la funcţionarea în interes public a acestora, integritatea şi obiectivitatea lor, competenţa profesională şi atenţia cuvenită acestora, aşa cum sunt acestea definite în Codul etic adoptat de Cameră.

(2) Camera adoptă Codul etic emis de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC).

Articolul 21

Independenţa şi obiectivitatea

(1) Atunci când efectuează un audit statutar, auditorul statutar şi/sau firma de audit este independent(ă) de entitatea auditată şi nu este implicat(ă) în procesul decizional al entităţii auditate. De asemenea, auditorul statutar sau firma de audit trebuie să fie perceput(ă) ca fiind independent(ă).

(2) Persoanele carora li s-a atribuit calitatea de membru nu pot angaja sau desfăşura activităţi care prejudiciaza ori care pot prejudicia integritatea, obiectivitatea, independenţa sau reputaţia profesională, astfel cum acestea sunt definite in Codul etic.

(3) Un auditor statutar sau o firmă de audit nu trebuie să efectueze un audit statutar în cazul în care există orice relaţie financiară directă sau indirectă, de afaceri, de încadrare în muncă sau un alt tip de relaţie – inclusiv prestarea de servicii suplimentare, altele decât cele de audit – între auditorul statutar, firma de audit sau reţeaua de care aparţine firma de audit, pe de o parte, şi entitatea auditată, pe de altă parte, iar o terţă parte obiectivă, rezonabilă şi informată ar putea trage concluzia că independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit poate fi compromisă.

(4) În cazul în care auditorul statutar sau firma de audit este afectată de existenţa anumitor situaţii ce pot conduce la ameninţări la adresa independenţei sale, cum ar fi cea de verificare a propriei activităţi, interes propriu, de reprezentare, familiaritate sau încredere ori intimidare, aşa cum aceste ameninţări sunt definite în Codul etic adoptat de Cameră, auditorul statutar sau firma de audit trebuie să aplice măsuri de protecţie pentru a reduce aceste ameninţări. În cazul în care importanţa acestor ameninţări în comparaţie cu măsurile de protecţie aplicate este de o asemenea natură încât independenţa este compromisă, auditorul statutar sau firma de audit nu trebuie să efectueze auditul statutar. Raportul efectuat va fi lovit de nulitate absolută.

(5) În cazul în care un auditor statutar sau un asociat apropiat al acestuia se află într-o anumită relaţie cu entitatea auditată, sau se află în relaţie cu angajaţii sau cu conducerea acestei entitaţi, iar astfel de relaţii ar putea conduce la situaţii de afectare a independenţei sau obiectivităţii auditorului statutar, atunci respectivul auditor statutar nu poate audita situaţiile financiare ale entitatţii respective. De asemenea, un auditor statutar nu poate audita situaţiile financiare ale unei entitaţi nici în alte circumstanţe speciale care ar putea conduce la diminuarea încrederii în auditorul statutar respectiv.

Articolul 22

Proprietarii, acţionarii sau asociaţii unei firme de audit, precum şi membrii organelor administrative, de management sau de supraveghere ale unei astfel de firme sau ale unei firme afiliate nu vor interveni în efectuarea unui audit statutar în nici un mod care ar pune în pericol independenţa şi obiectivitatea auditorului statutar care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit.

Articolul 23

În aplicarea art. 48 şi 49 din prezenta lege, Camera emite măsuri de implementare care se aprobă de către organismul de supraveghere publică.

Articolul 24

Documentarea în dosarele de audit

Auditorul statutar sau firma de audit include în dosarele de audit documentaţie cu privire la toate ameninţările semnificative la adresa independenţei sale, precum şi măsurile de protecţie aplicate pentru a reduce acele ameninţări.

Articolul 25

Independenţa şi obiectivitatea auditorilor statutari care efectuează auditul statutar în numele firmelor de audit

Încălcarea prevederilor referitoare la independenţă, prevăzute în prezenta lege, poate conduce la aplicarea de sancţiuni disciplinare, inclusiv retragerea aprobării firmei respective, conform regulamentului emis de Cameră şi aprobat de organismul de supraveghere prevăzut la Titlul II.

Articolul 26

Confidenţialitatea şi secretul profesional

(1) Toate informaţiile şi documentele la care are acces auditorul statutar sau firma de audit atunci când efectuează un audit statutar sunt protejate potrivit regulilor adecvate privind confidenţialitatea şi secretul profesional, cuprinse in regulamentele emise de Cameră.

(2) Regulile privind confidenţialitatea şi secretul profesional aplicabile auditorilor statutari sau firmelor de audit nu împiedică aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.

(3) In cazul in care un auditor statutar sau o firmă de audit este înlocuit(a) de un alt auditor statutar sau de o altă firmă de audit, fostul auditor statutar sau fosta firmă de audit vor asigura accesul la toate informaţiile relevante cu privire la entitatea auditată noului auditor statutar sau noii firme de audit.

(4) Un auditor statutar sau o firmă de audit care a încetat să mai fie angajat(ă) într-o anumită misiune de audit, fac în continuare obiectul dispoziţiilor alin. (1) şi (2) cu privire la acea misiune de audit.

(5) Auditorul statutar şi firma de audit, precum şi angajaţii firmelor de audit trebuie să trateze ca fiind confidenţiale orice informaţii de care iau cunoştinţă în cursul activităţii lor, în afara cazului în care legile sau reglementările prevăd altfel şi în afara cazului în care persoana la care se referă informaţiile şi-a dat consimţământul asupra renunţării la obligaţia privind confidenţialitatea.

(6) Auditorii statutari nu pot folosi informaţiile prevăzute la alin. (1) în activitatea proprie sau ca angajat în cadrul unor entităţi.

(7) Pentru a asigura aplicarea unitară a prezentului articol, organismul de supraveghere publică prevăzut la Titlul II din prezenta lege avizează măsurile de implementare emise de către Cameră.

Articolul 27

Independenţa şi obiectivitatea auditorilor statutari care efectuează auditul statutar în numele firmelor de audit

Consiliul prevăzut la Titlul II, împreună cu Camera se asigură că, acţionarii sau asociaţii unei firme de audit, precum şi membrii organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere ale unei astfel de firme sau ale unei firme afiliate nu intervin în efectuarea unui audit statutar în nici un mod care să pericliteze independenţa şi obiectivitatea auditorului statutar care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit.

Articolul 28

Onorariile de audit

În aplicarea prezentei legi, se vor emite norme corespunzătoare care să prevadă că onorariile pentru auditurile statutare:

a) nu sunt influenţate sau determinate de oferirea de servicii suplimentare entităţii auditate;

b) nu se pot baza pe nici un fel de condiţionări, aşa cum prevede Codul etic; şi

c) sunt adecvate pentru activitatea care urmează să fie efectuată.

Capitolul 4

Standardele de audit şi raportarea auditului

Articolul 29

Standardele de audit

(1) Auditorii statutari şi firmele de audit trebuie să efectueze auditurile statutare cu respectarea Standardelor Internaţionale de Audit.

(2) La efectuarea auditului, auditorii statutari şi firmele de audit pot aplica un standard naţional de audit, adoptat de către Cameră, atâta timp cât Uniunea Europeana nu a adoptat un standard internaţional de audit care se referă la respectiva problemă, menţionând acest aspect în raportul de audit.

Articolul 30

Auditul statutar al situaţiilor financiare consolidate

In cazul unui audit statutar al situatiilor financiare anuale consolidate ale unui grup de întreprinderi:

a) auditorul grupului poartă deplina responsabilitate pentru raportul de audit în legătură cu situatiile financiare anuale consolidate;

b) auditorul statutar al grupului efectuează o verificare şi păstrează documentaţia verificării pe care a făcut-o pentru activitatea efectuată de auditorul(ii) statutar(i) ai unei ţări terţe din afara Uniunii Europene, entitatea(entităţile) sau firma(ele) de audit ale unei ţări terţe din afara Uniunii Europene pentru scopul auditului grupului. Documentaţia păstrată de auditorul grupului va fi adecvată şi de o asemenea manieră încât să permită autorităţilor Consiliului prevăzut la titlul II şi/sau Camerei să verifice în mod corespunzător activitatea auditorului grupului;

c) atunci când o componentă a unui grup de întreprinderi este auditată de auditorul(ii) statutar(i) sau entitatea(entităţile) de audit dintr-o ţară terţă care nu are un acord de colaborare încheiat cu autorităţile competente din ţări terţe potrivit prezentei legi, auditorul grupului este responsabil pentru a asigura transmiterea adecvată, atunci când se solicită aceasta, a documentaţiei activităţii de audit efectuate de auditorul(ii) sau entitatea(entităţile) de audit dintr-o ţară terţă, inclusiv foile de lucru relevante pentru auditul grupului, către autorităţile de supraveghere publică. Pentru a asigura o astfel de transmitere, auditorul grupului va păstra o copie a acestei documentaţii sau, în caz contrar, va încheia un acord ca auditorul(ii) sau entitatea(entităţile) de audit dintr-o ţară terţă să îi asigure acces la documentaţie fără restricţie şi în mod adecvat, la cerere, sau va întreprinde orice altă acţiune adecvată. Dacă impedimente legale sau de altă natură împiedică transmiterea documentelor de audit de la o ţară terţă către auditorul grupului, documentaţia păstrată de auditorul grupului va include dovada că a întreprins procedurile adecvate pentru a obţine acces la documentaţia de audit şi, în cazul impedimentelor, altele decât cele legale care decurg din legislaţia ţării, dovezile care susţin o astfel de împiedicare. Organismul de supraveghere prevăzut la Titlul II din prezenta lege va adopta norme cu privire la transmiterea documentaţiei de audit către auditorul grupului.

Articolul 31

Raportarea auditului

(1) În cazul în care o firmă de audit efectuează un audit statutar, raportul de audit este semnat cel puţin de auditorul (auditorii) statutar(i) care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit. Raportul de audit trebuie să conţină în clar numele persoanei care l-a întocmit, precum şi numărul individual de înregistrare în Registrul public prevăzut de prezenta lege.

(2) În împrejurări excepţionale stabilite prin norme emise de Cameră şi avizate de organismul de supraveghere prevăzut la Titlul II se stabilesc condiţiile în care semnătura să nu fie divulgată publicului. Asemenea excepţii se referă la cazul în care această divulgare poate duce la o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii personale a oricărui individ. Totuşi, numele persoanei(lor) implicate în efectuarea auditului statutar sunt aduse la cunoştinţa Camerei.

Capitolul 5

Asigurarea calităţii

Articolul 32

Sistemele de asigurare a calităţii

(1) Toţi auditorii statutari şi firmele de audit fac obiectul unui sistem de asigurare a calităţii care respectă cel puţin criteriile prevăzute de prezenta lege:

(2) Criteriile ce trebuie îndeplinite de sistemul de asigurare a calităţii sunt următoarele:

a) să fie organizat astfel încât să fie independent de auditorii statutari şi firmele de audit verificate şi să facă obiectul supravegherii publice, astfel cum se prevede la Titlul II din prezenta lege;

b) finantarea sistemului de asigurare a calităţii este realizată fără nici un fel de influenţe din partea auditorilor sau firmelor de audit;

c) sistemul de asigurare a calităţii trebuie să dispună de resurse corespunzătoare. În acest sens, Camera şi organismul de supraveghere prevăzut la Titlul II au obligaţia de a asigura toate resursele necesare;

d) persoanele care efectuează verificările de asigurare a calităţii trebuie să aibă pregătire profesională adecvată şi experienţă relevantă în auditul statutar şi raportarea financiară, combinate cu pregătire specifică în ceea ce priveşte verificarea asigurării calităţii;

e) selectarea persoanelor care fac verificările pentru misiuni de verificare a asigurării calităţii specifice se realizează în baza unor proceduri obiective, concepute astfel încât să se asigure că nu sunt conflicte de interese între cei care fac verificările şi auditorul statutar sau firma de audit verificat(ă);

f) aria de aplicabilitate a verificării de asigurare a calităţii, susţinută de testarea adecvată a dosarelor de audit selectate, include o evaluare a conformităţii cu standardele de audit aplicabile şi cu cerinţele de independenţă, a cantităţii şi calităţii resurselor cheltuite, a onorariilor de audit percepute şi a sistemelor interne de controlul calităţii ale firmei de audit;

g) verificarea asigurării calităţii trebuie să aibă ca rezultat un raport care conţine principalele concluzii ale verificării asigurării calităţii;

h) verificările asigurării calităţii se efectuează la un interval stabilit în funcţie de calificativele obţinute la verificările anterioare, dar nu mai mult de 4 ani, respectiv 3 ani, în cazul entităţilor ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;

i) rezultatele generale ale activităţii realizate de sistemul de asigurare a calităţii se publică anual;

j) Recomandările formulate la încheierea verificărilor pentru asigurarea calităţii trebuie să fie puse în practică de auditorul statutar sau de firma de audit în termenul stabilit de persoanele care efectuează verificările de asigurare a calităţii. De asemenea, Camera stabileşte prin norme, cu avizul organismului de supraveghere termene pentru remedierea unor deficienţe privind asigurarea calităţii.

(3) Revizuirea auditurilor statutare ale entităţilor reglementate şi supravegheate de autorităţile naţionale de reglementare în domeniul contabilităţii pot face obiectul unor acorduri de cooperare încheiate între Cameră şi aceste autorităţi.

(4) În cazul în care recomandările la care se face referire la alin. (2) lit. j) din prezentul articol nu sunt puse în practică, auditorul statutar sau firma de audit, dacă este cazul, va face obiectul sistemului de investigaţii şi sancţiuni asa cum este prevazut de prezenta lege.

Capitolul 6

Investigaţii şi sancţiuni

Articolul 33

Sistemele de investigaţii şi sancţiuni

(1) Organismul de supraveghere publică prevăzut la Titlul II instituie sisteme eficiente de investigaţii şi sancţiuni pentru a detecta, corecta şi preveni efectuarea necorespunzătoare a auditului statutar.

(2) Sancţiunile aplicate trebuie să fie eficiente, proporţionale şi descurajante cu privire la auditorii statutari şi firmele de audit, în cazul în care auditurile statutare nu sunt efectuate în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi. Sancţiunile aplicate nu trebuie să aducă atingere regimului de răspundere civilă.

(3) Măsurile luate sau sancţiunile impuse auditorilor statutari şi firmelor de audit trebuie să fie prezentate în mod adecvat publicului.

(4) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea administrativă, disciplinară, civilă sau penală, după caz.

(5) Firmele de audit răspund, potrivit legii, în calitatea lor de membri ai Camerei, dacă unul dintre asociaţi, administratori sau angajaţi, care nu are calitatea de auditor statutar, va interveni în exercitarea independentă a profesiei de auditor statutar, astfel încât să prejudicieze independenţa persoanelor fizice care desfăşoară această activitate în numele firmei de audit.

(6) Prevederile prezentului capitol se aplică şi persoanelor fizice care sunt membre ale Camerei şi care desfăşoară activitatea de auditor statutar în numele unor firme de audit.

(7) În măsura în care nu sunt infracţiuni, faptele prevăzute la alin. (5) şi (6) ale prezentului articol constituie contravenţie şi se sancţionează conform art. din prezenta lege.

(8) Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni:

a) utilizarea calităţii de auditor statutar sau a celei de firmă de audit în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege;

b) exercitarea activităţii de audit statutar fără viza anuală emisă de autoritatea competentă sau de către persoane neînscrise în registrul public prevăzut la art.14.

(9) Contravenţiile prevăzute la alin. (8) al prezentului articol se sancţionează după cum urmează:

a) fapta prevăzută la lit. a) atrage după sine nulitatea raportului de audit întocmit, precum şi o amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei;

b) fapta prevăzută la lit. b) se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.

Articolul 35

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către persoane împuternicite de Cameră sau organismul de supraveghere publică, după caz.

(2) Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile în vigoare privind regimul juridic al contravenţiilor.

Articolul 36

Sancţiuni disciplinare

(1) Sancţiunile disciplinare, aplicabile atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice, sunt:

a) mustrare;

b) avertisment scris;

c) suspendarea dreptului de exercitare a activităţii de audit statutar pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an; in perioada suspendarii persoana în cauză nu are dreptul de a exercita sub nici o formă activitate de audit statutar, nu poate face uz de calitatea de auditor statutar şi nu poate participa la activitatea organelor Camerei.

d) sancţiuni pecuniare care constau în amenzi se fac venit la bugetul statului şi al căror cuantum se stabileşte şi se actualizează periodic prin hotărâre a organismului de supraveghere prevăzut la Titlul II;

e) retragerea aprobării;

f) excluderea definitivă din Cameră, însoţită de pierderea calităţii de auditor statutar; excluderea firmei de audit atrage dizolvarea de drept si lichidarea acesteia.

(2) Abaterile pentru care se aplică sancţiunile disciplinare, precum şi procedura de constatare şi sancţionare se stabilesc prin regulamentul Camerei, cu avizul organismului de supraveghere.

(3) Exercitarea activităţii de audit statutar fără a deţine calitatea de auditor statutar constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Articolul 37

(1) Sancţiunile aplicate se publică pe site-ul Camerei, iar sancţiunile rămase definitive se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) În cazul în care instanţele judecătoreşti pronunţă hotărâri definitive de condamnare a unui auditor statutar pentru fapte penale legate de exercitarea acestei activităţi sau aplică sancţiunea penală complementară interdicţiei exercitării activităţii de audit statutar, auditorul statutar va emite Camerei o copie a hotărârii judecătoreşti, pentru a opera radierea acestuia din registrul public.

Articolul 38

Răspunderea auditorului

(1) Auditorii statutari sau firmele de audit răspund pentru orice daune provocate, cu voie sau ca urmare a neglijenţei, prin efectuarea misiunii lor.

(2) O firmă de audit este răspunzătoare împreună cu auditorul statutar care a efectuat o misiune în numele acesteia pentru daunele provocate de auditorul statutar.

(3) Un auditor statutar sau o firmă de audit trebuie să încheie o asigurare adecvată de acoperire a riscurilor profesionale, aşa cum sunt descrise la alin. (1) şi (2) ale prezentului articol.

(4) Limita sumei asigurate pentru riscul profesional se stabileşte în funcţie de răspunderea patrimonială a auditorului statutar, conform contractului de audit încheiat cu clientul.

(5) Limitarea în timp şi cuantumul sumei care poate fi solicitată de la un auditor statutar sau de la o firmă de audit vor fi reglementate prin regulament emis de organismul de supraveghere publică. Până la emiterea regulamentului, limita sumei asigurate pentru riscul profesional se stabileşte conform contractului de audit încheiat cu clientul, dar nu mai mult de 5 ori onorariile anuale de audit.

Capitolul 7

Supravegherea publică şi acordurile de reglementare între statele membre

Articolul 39

Principiile supravegherii publice

(1) În România se organizează un sistem eficient de supraveghere publică pentru auditorii statutari şi firmele de audit, în baza principiilor prevăzute de prezenta lege.

(2) Toţi auditorii statutari şi toate firmele de audit fac obiectul supravegherii publice.

(3) Sistemul de supraveghere publică este gestionat de nepracticieni care au cunoştinţe în domenii relevante pentru auditul statutar.

(4) Se permite unui grup minoritar de practicieni să fie implicat în gestionarea sistemului de supraveghere publică, potrivit legii.

(5) Persoanele implicate în gestionarea sistemului de supraveghere publică sunt selectate printr-o procedură de numire independentă şi transparentă.

Articolul 40

Sistemul de supraveghere publică are responsabilitatea finală pentru supravegherea:

a) aprobării şi înregistrării auditorilor statutari şi a firmelor de audit;

b) adoptării standardelor referitoare la etica profesională, la sistemul de control intern al calităţii din cadrul firmelor de audit; şi

c) formării continue, asigurării calităţii şi sistemelor de investigaţie şi disciplină.

Articolul 41

(1) Sistemul de supraveghere publică are dreptul, după caz, să întreprindă investigaţii referitoare la auditorii statutari şi la firmele de audit şi să adopte măsurile necesare.

(2) Sistemul de supraveghere publică este transparent. Aceasta include publicarea programelor sale de activitate anuale şi a rapoartelor de activitate.

(3) Sistemul de supraveghere publică trebuie să fie finanţat în mod corespunzător. Finanţarea sistemului de supraveghere publică este sigură şi fără nici un fel de influenţe din partea auditorilor statutari sau a firmelor de audit.

Articolul 42

Cooperarea dintre sistemele de supraveghere publică la nivelul Comunităţii

(1) Acordurile de reglementare încheiate cu sistemele de supraveghere publică din celelalte state membre ale Uniunii Europene trebuie să permită cooperarea eficientă în ceea ce priveşte activităţile de supraveghere.

(2) Organismul de supraveghere publică înfiinţat potrivit prezentei legi este autoritatea responsabilă pentru asigurarea cooperării eficiente la nivelul Comunităţii Europene, în ceea ce priveşte activitatea de supraveghere.

Articolul 43

Recunoaşterea reciprocă a acordurilor de reglementare între statele membre

(1) Acordurile de reglementare încheiate cu celelalte state membre ale Uniunii Europene respectă, în ceea ce priveşte reglementarea şi supravegherea publică, principiul jurisdicţiei statului membru de origine în care este aprobat auditorul statutar sau firma de audit şi în care îşi are sediul social entitatea auditată.

(2) În cazul auditului statutar al situaţiilor financiar anuale consolidate, autorităţile din România care solicită auditul statutar al situaţiilor financiare consolidate nu pot să impună auditorului statutar sau firmei de audit care efectuează auditul statutar al unei filiale stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cerinţe suplimentare cu privire la înregistrarea, verificarea pentru asigurarea calităţii, standardele de audit, etică şi independenţă.

(3) În cazul societăţilor comerciale care îşi au sediul social într-un alt stat membru al Uniunii Europene, iar valorile mobiliare ale acestora sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România, autorităţile române nu pot impune auditorului statutar sau firmei de audit care efectuează auditul situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare consolidate ale societăţilor respective, nici un fel de cerinţe suplimentare cu privire la înregistrarea, verificarea pentru asigurarea calităţii, standardele de audit, etică şi independenţă.

Articolul 44

Desemnarea autorităţilor competente

(1) În cadrul sistemului naţional de supraveghere publică a activităţii de audit statutar, Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar prevăzut la Titlul II din prezenta lege este desemnată ca fiind autoritatea competentă cu atribuţii în domeniul supravegherii publice a activitatii de audit statutar în România.

(2) Camera Auditorilor Financiari din Romania este organizaţia profesională care organizează, coordonează şi aprobă desfăşurarea activităţii de audit statutar în România.

(3) Autorităţile competente prevăzute la alin. (1) şi (2) ale prezentului articol sunt astfel organizate încât să se evite conflictele de interese.

(4) Autorităţile competente prevăzute la alin. (1) şi (2) ale prezentului articol cooperează ori de câte ori este necesar, în scopul îndeplinirii responsabilităţilor ce le revin. Acestea asigură schimbul de informaţii şi cooperarea necesară în investigaţiile referitoare la efectuarea auditurilor statutare.

Capitolul 8

Numirea şi demiterea

Articolul 45

Numirea auditorilor statutari sau a firmelor de audit

Auditorul statutar sau firma de audit este numit(ă) de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor entităţii auditate.

Articolul 46

Demiterea şi demisia auditorilor statutari sau a firmelor de audit

(1) Auditorii statutari sau firmele de audit pot fi demişi numai în cazul în care există motive temeinice, definite prin regulamentele care vor fi emise în acest scop. Divergenţa de opinii cu privire la tratamentele contabile sau procedurile de audit nu reprezintă motive temeinice pentru demitere.

(2) Entitatea auditată şi auditorul statutar sau firma de audit informează organismul de supraveghere publică în legătură cu demiterea sau demisia lor pe durata mandatului şi dau o explicaţie adecvată pentru motivele acestora.

(3) În situaţia demiterii auditorului statutar sau a firmei de audit, directorii şi/sau acţionarii entităţii auditate vor transmite cazul Comisiei de disciplină din cadrul organismului de supraveghere publică prevăzut la Titlul II din prezenta lege pentru luarea unei decizii. Comisia de disciplina va lua o decizie în termen de 60 de zile de la notificarea acestuia de directorii şi/sau acţionarii companiei auditate.

(4) Atunci când menţinerea misiunii ar putea conduce la inducerea în eroare a utilizatorilor situaţiilor financiare şi/sau afectează buna reputaţie, auditorul statutar sau firma de audit trebuie să renunţe la misiune.

Capitolul 9

Dispoziţii speciale pentru auditul statutar al entităţilor de interes public

Articolul 47

Raport privind transparenţa

(1) Auditorii statutari şi firmele de audit care efectuează auditul statutar al entităţilor de interes public publică pe website-ul acestora, în termen de trei luni de la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, un raport anual privind transparenţa care include cel puţin următoarele:

a) o descriere a structurii juridice şi a acţionariatului firmei de audit;

b) o descriere a reţelei şi a acordurilor legale şi structurale din reţea, în cazul în care firma de audit aparţine unei reţele;

c) o descriere a structurii conducerii firmei de audit;

d) o descriere a sistemelor interne de control al calităţii ale firmei de audit şi o declaraţie a organului administrativ sau de conducere cu privire la eficacitatea funcţionării acestora;

e) o indicare a datei la care a avut loc ultima verificare independentă pentru asigurarea calităţii, menţionată la art. 32 din prezenta lege;

f) o listă cu entităţile de interes public pentru care au fost efectuate audituri statutare de către firma de audit în exerciţiul financiar precedent;

g) o declaraţie în legătură cu politicile firmei de audit privind independenţa, care confirmă, de asemenea, că a avut loc o verificare internă a modului în care a fost respectată independenţa;

h) o declaraţie privind politica pe care o urmează firma de audit cu privire la formarea continuă a auditorilor statutari, menţionată la art. 11 din prezenta lege;

i) informaţii financiare care arată importanţa firmei de audit, cum ar fi cifra totală de afaceri divizată pe onorarii din auditul statutar al situaţiilor financiare anuale, individuale şi consolidate şi onorarii percepute pentru alte servicii profesionale necesare îmbunătăţirii calităţii informaţiilor, servicii de consultanţă fiscală şi alte servicii care nu sunt de audit;

j) informaţii privind baza pentru remunerarea partenerilor.

(2) În împrejurări excepţionale, Camera poate suspenda, cu avizul organismului de supraveghere publică, prezentarea informaţiilor prevăzute la lit. (f) în raportul privind transparenţa, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a reduce o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii personale a oricărei persoane.

(3) Raportul privind transparenţa este semnat de auditorul statutar sau de reprezentantul legal al firmei de audit, după caz. Semnarea se poate realiza şi prin intermediul semnăturii electronice potrivit prevederilor legale în vigoare.

Articolul 48

Comitetul de audit

(1) Fiecare entitate de interes public trebuie să aibă un comitet de audit. Autorităţile de reglementare ale entităţilor de interes public stabilesc dacă acest comitet de audit trebuie să fie compus din membri neexecutivi ai organului de administraţie şi/sau membri ai organului de supraveghere a entităţii auditate şi/sau din membri care sunt numiţi de adunarea generală a acţionarilor entităţii auditate. Cel puţin un membru al comitetului de audit este independent şi are competenţă în contabilitate şi/sau audit.

(2) Fără a aduce atingere responsabilităţii membrilor organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere sau a altor membri care sunt numiţi de adunarea generală a acţionarilor din cadrul entităţii auditate, comitetul de audit, printre altele, următoarele atribuţii:

a) monitorizează procesul de raportare financiară;

b) monitorizează eficacitatea sistemelor de control intern, de audit intern, după caz, şi de management al riscurilor din cadrul societăţii comerciale;

c) monitorizează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale, individuale şi consolidate;

d) verifică şi monitorizează independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit şi, în special, prestarea de servicii suplimentare entităţii auditate.

(3) În cazul entităţilor de interes public, propunerea venită din partea organului de administraţie sau de supraveghere privind numirea unui auditor statutar sau a unei firme de audit se bazează pe o recomandare a comitetului de audit.

(4) Auditorul statutar sau firma de audit raportează comitetului de audit cu privire la aspectele esenţiale care rezultă din auditul statutar, în special cu privire la deficienţele semnificative ale controlului intern în ceea ce priveşte procesul de raportare financiară.

Articolul 49

Independenţa în cazul auditarii entitatilor de interes public

(1) În plus faţă de prevederile art. 27 şi ale art. 33 din prezenta lege, auditorii statutari sau firmele de audit care efectuează audituri statutare ale entităţilor de interes public au, printre altele, următoarele atribuţii:

a) confirmă anual în scris comitetului de audit independenţa lor faţă de entitatea de interes public auditată;

b) comunică anual comitetului de audit serviciile suplimentare prestate entităţii auditate; şi

c) discută cu comitetul de audit despre ameninţările la adresa independenţei lor şi măsurile de protecţie luate pentru reducerea acestor ameninţări, în temeiul art. 24 din prezenta lege.

(2) Partenerul/partenerii cheie responsabili pentru efectuarea auditului statutar se rotesc obligatoriu, în cadrul misiunii lor de audit, în termen de cel mult şapte ani de la data numirii şi li se permite să participe din nou la auditarea entităţii după o perioadă de cel puţin doi ani.

(3) Auditorului statutar sau partenerului cheie care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit nu i se permite să ocupe un post de conducere important în cadrul entităţii auditate înainte de scurgerea unei perioade de cel puţin doi ani de la data demisiei ca auditor statutar sau ca partener cheie din misiunea de audit.

(4) Organismul de supraveghere publică prevăzut la Titlul II din prezenta lege întocmeşte un raport anual asupra aspectelor de independenţă care îi sunt transmise de auditorii statutari individuali, firmele de audit şi preşedintele Camerei, pe care îl înaintează Ministerului Justiţiei şi organismelor cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii.

(5) În cazul auditului statutar al entităţilor de interes public, dacă se consideră că se impun măsuri de protecţie a independenţei auditorului statutar sau a firmei de audit, auditorul statutar sau firma de audit nu pot efectua un audit statutar, atunci când este un caz de autoverificare a propriei activităţi sau de interes propriu.

Articolul 50

Verificarea pentru asigurarea calităţii menţionată la art. 32 din lege trebuie efectuată cel puţin o dată la fiecare trei ani pentru auditorii statutari sau firmele de audit care efectuează audituri statutare pentru entităţile de interes public.

Capitolul 10

Aspecte internaţionale

Articolul 51

Aprobarea auditorilor din ţări terţe din afara Uniunii Europene

(1) Sub rezerva reciprocităţii, Camera poate aproba un auditor dintr-o ţară terţă din afara Uniunii Europene ca auditor statutar, în cazul în care persoana respectivă a furnizat dovada că respectă cerinţe echivalente cu cele prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a)-e), art. 5 lit. d), art. 7, art. 8, art. 9 alin. (4), (6) şi (7) şi ale art. 11 din prezenta lege.

(2) Camera aplică cerinţele menţionate la art. 12 din prezenta lege, înainte de aprobarea unui auditor dintr-o ţară terţă din afara Uniunii Europene care îndeplineste cerinţele alin. (1) al prezentului articol.

Articolul 52

Înregistrarea şi supravegherea auditorilor şi a entităţilor de audit din ţări terţe

(1) Camera înregistrează, în conformitate cu art. 14 – 16 din prezenta lege, fiecare auditor şi fiecare entitate de audit din ţări terţe Uniunii Europene, care prezintă un raport de audit privind situaţiile financiare anuale, individuale sau consolidate ale unei societăţi constituite în afara Comunităţii Europene şi ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România, în sensul legislaţiei în vigoare privind piaţa de capital. Sunt exceptate cazurile în care societatea este o societate constituită în afara Uniunii Europene care emite exclusiv titluri de creanţă admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru, în sensul legislaţiei în vigoare privind piaţa de capital, a căror valoare nominală unitară este de cel puţin 50 000 EUR sau, în cazul titlurilor de creanţă în altă monedă, echivalentul la data emiterii a cel puţin 50 000 EUR.

(2) Înregistrarea auditorilor şi entităţilor de audit din ţări terţe din afara Uniunii Europene se efectuează cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (9), art. 17 şi 18 din prezenta lege referitoare la informaţiile cuprinse în registrul public.

(3) Auditorii şi entităţile de audit din ţări terţe din afara Uniunii Europene se supun sistemelor de supraveghere a calităţii, sistemelor de asigurare a calităţii şi sistemelor de investigaţii şi sancţiuni existente în România, organizate conform prevederilor prezentei legi.

(4) Rapoartele de audit asupra situaţiilor financiare anuale, individuale sau consolidate menţionate la alin. (1) al prezentului articol, emise de auditori şi de entităţi de audit din ţări terţe din afara Uniunii Europene care nu sunt înregistraţi în România, nu sunt recunoscute din punct de vedere juridic în România.

Articolul 53

Cerinţe pentru înregistrarea entităţilor de audit din ţări terţe

din afara Uniunii Europene

(1) Camera poate înregistra entităţi de audit din ţări terţe din afara Uniunii Europene, numai în condiţiile în care:

a) acestea îndeplinesc cerinţe echivalente cu cele referitoare la buna reputaţie, formarea profesională, examenul de competenţă profesională, testul de cunoştinţe teoretice şi pregătire practică, aşa cum sunt prevăzute în prezenta lege. (art. 4 din lege)

b) majoritatea membrilor organului administrativ sau de conducere al entităţii de audit dintr-o ţară terţă îndeplinesc cerinţe echivalente cu cele prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a)-e), art. 5 lit. d), art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 9 alin. (4), (6) şi (7) din prezenta lege;

c) auditorul dintr-o ţară terţă care efectuează auditul în numele entităţii de audit dintr-o ţară terţă îndeplineşte cerinţe echivalente cu cele prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a)-e), art. 5 lit. d), art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 9 alin. (4), (6) şi (7) din prezenta lege;

d) auditurile situaţiilor financiare anuale, individuale sau consolidate menţionate la alin. (1) al prezentului articol sunt efectuate în conformitate cu standardele internaţionale de audit, astfel cum se prevede la art. 29 din prezenta lege, precum şi cu cerinţele menţionate la art. 21 – 25, 27, 28 şi art. 49 alin. (5) din prezenta lege sau cu standarde şi cerinţe echivalente; şi

e) publică pe website-ul lor un raport anual privind transparenţa care include informaţiile menţionate la art. 47 din prezenta lege sau respectă cerinţe echivalente privind publicarea informaţiilor.

(2) Pentru a asigura aplicarea uniformă a alin. (1) lit. d) din prezentul articol, echivalenţa menţionată la litera respectivă este evaluată şi decisă de către Comisia Europeană.

(3) Până la adoptarea unei decizii de către Comisia Europeană, Camera, sub supravegherea organismului de supraveghere publică, poate evalua ea însăşi echivalenţa menţionată la alin. (1) lit. d) din prezentul articol, atât timp cât Comisia Europeană nu a luat nici o decizie în această privinţă.

TITLUL II

CONSILIUL PENTRU SUPRAVEGHEREA PUBLICĂ A

ACTIVITĂŢII DE AUDIT STATUAR

Capitolul 1

Înfiinţarea Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar

Articolul 1

(1) Se înfiinţează Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar.

(2) Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar, denumit în continuare Consiliul, este un organism independent şi autonom, cu personalitate juridică, înfiinţat în baza prevederilor Directivei 2006/43/CEE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului European privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate şi de modificare a Directivelor Consiliului nr. 78/660/EEC şi 83/349/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 157/9.06.2006.

Articolul 2

Consiliul are, în principal, următoarele obiective:

a) supravegherea auditului statutar;

b) stabilirea planului strategic anual cu privire la activitatea de supraveghere publică a activităţii de audit statutar;

c) monitorizarea şi coordonarea procesului de aplicare a Standardelor Internaţionale de Audit (ISA) în România;

d) promovarea şi urmărirea creşterii încrederii publice în activitatea de audit statutar al situaţiilor financiare anuale, individuale şi consolidate întocmite de către entităţi;

e) realizarea cooperării şi comunicării cu organismele internaţionale din domeniul Standardelor Internaţionale Audit (ISA), al auditului statutar şi al supravegherii publice, precum şi cu alte organisme de profil implicate în procesul de elaborare şi implementare a standardelor specifice domeniului auditului statutar, precum şi crearea cadrului corespunzător pentru a răspunde solicitărilor acestora;

f) reprezentarea României, alături de organizaţiile profesionale, în cadrul organismelor internaţionale din domeniul Standardelor Internaţionale Audit (ISA), al auditului statutar şi al supravegherii publice, prin participarea personalului de specialitate la reuniunile acestor organisme;

g) elaborarea propunerilor către Guvern, prin intermediul Ministerului Economiei şi Finanţelor, cu privire la modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar;

h) transmiterea de informări şi răspunsuri la solicitările Comisiei Europene, în ceea ce priveşte profesia de audit statutar şi supravegherea publica la nivel naţional a activităţii de audit statutar.

Articolul 3

(1) Consiliul este condus de un Consiliu superior.

(2) Activitatea Consiliului se desfăşoară în cadrul departamentelor de specialitate stabilite prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare.

(3) Pe lângă Consiliul superior se constituie Comisia de disciplină.

(4) Pentru a asigura interfaţa dintre departamentele de specialitate şi Consiliul superior şi pentru a sprijini Consiliul superior în luarea deciziilor în domeniul auditului statutar şi al supravegherii publice în acest domeniu, se constituie Comitetul executiv.

(5) Comitetul executiv reprezintă structura operativă a Consiliului. Componenţa Comitetului executiv este cea prevazută în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului, cuprins la Capitolul 2 din prezentul titlu.

(6) Contabilitatea Consiliului se organizează şi se conduce în departamentul economic condus de către directorul economic.

(7) În cadrul Consiliului funcţionează un secretariat care deserveşte structurile interne ale Consiliului.

Articolul 4

Punerea în practică a procedurilor disciplinare şi de sancţionare referitoare la abaterile de la legislaţia şi practica auditului statutar se realizează prin Comisia de disciplină. Regulile de funcţionare a Comisiei de disciplină sunt stabilite de către Consiliul superior, care reprezintă nivelul de apel în ceea ce priveşte activitatea şi deciziile luate de Comisia de disciplină.

Articolul 5

În termen de 6 luni de la numirea membrilor săi, Consiliul superior trebuie să adopte Regulamentul intern de organizare şi funcţionare a Consiliului.

Articolul 6

Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar este prevăzut la Capitolul 2 al prezentului titlu.

Articolul 7

Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar poate fi modificat şi completat, prin hotărâre a Guvernului.

Capitolul 2

Regulamentul de organizare şi funcţionare a

Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar

Articolul 8

(1) Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar este un organism independent şi autonom, cu personalitate juridică, înfiinţat cu scopul de a asigura supravegherea în interes public, potrivit principiilor cuprinse în Directiva 2006/43/CEE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului European privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate şi de modificare a Directivelor Consiliului nr. 78/660/EEC şi 83/349/EEC şi, de asemenea, pentru a funcţiona ca autoritate principală în domeniul Standardelor Internaţionale de Audit.

(2) Consiliul reprezintă principala structură operaţională a sistemului naţional de supraveghere publică a activităţii de audit statutar şi îndeplineşte atribuţiile în legătură cu această competenţă. În această calitate, Consiliul este autoritatea responsabilă de organizarea unui sistem eficient şi efectiv de supraveghere publică a auditorilor statutari şi a firmelor de audit.

(3) Consiliul este principala autoritate naţională care asigură urmărirea şi alinierea la deciziile luate la nivelul Comisiei Europene în domeniul Standardelor Internaţionale de Audit (ISA) aprobate în Uniunea Europeană.

Articolul 9

(1) Activitatea Consiliului are drept scop creşterea încrederii în auditul statutar al situaţiilor financiare anuale, individuale şi consolidate, efectuat de către auditorii statutari, precum şi supravegherea publică a activităţii de audit statutar în contextul cerinţelor directivelor europene în domeniu.

(2) Principiile supravegherii publice sunt cele prevăzute la Titlul I al prezentei legi.

(3) Consiliul reprezintă autoritatea din cadrul sistemului de supraveghere publică care are responsabilitatea finală pentru supravegherea urmatoarelor activităţi:

a) aprobarea şi înregistrarea auditorilor statutari şi firmelor de audit în România;

b) adoptarea standardelor de etică şi a sistemului de control intern al calităţii a auditorilor statutari, a firmelor de audit şi a activităţii de audit statutar;

c) pregătirea continuă, sistemele de asigurare a calităţii şi de investigaţie şi disciplină.

(4) Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar poate să ceară Camerei Auditorilor Financiari din România, denumită în continuare Camera, să implementeze politici, reglementări, reguli, proceduri şi activităţi, în scopul protejării interesului public.

(5) Pentru a asigura diferitele părţi reprezentative ale interesului public, aşa cum sunt definite de lege, că auditorii statutari respectă Standardele Internaţionale de Audit (ISA), Codul etic şi regulile de independenţă, Consiliul, prin Comisia de disciplină, are dreptul să întreprindă investigaţii referitoare la auditorii statutari şi la firmele de audit şi să adopte măsurile necesare în acest scop.

Articolul 10

În calitatea sa de organism cu responsabilitate finală în domeniul supravegherii publice a activităţii de audit statutar, Consiliul asigură cooperarea cu organismele corespondente din statele membre ale Uniunii Europene. În acest sens, acordurile de cooperare încheiate de Consiliu trebuie să permită colaborarea eficientă cu organismele din celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Articolul 11

Consiliul, prin departamentele sale de specialitate stabilite prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare, are următoarele atribuţii:

a) supraveghează, conform planului anual stabilit, controlul de calitate în domeniul auditului statutar;

b) monitorizează adecvarea dintre măsurile adoptate la nivelul Comisiei Europene şi cadrul legal românesc, cu privire la independenţa auditorilor statutari;

c) emite opinii cu privire la aspectele legate de independenţa auditorilor statutari, la sesizările adresate de catre auditorii statutari, firmele de audit, Camera, Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi alte autoritaţi de reglementare;

d) încheie acorduri de cooperare cu organismele corespondente din statele membre ale Uniunii Europene în domeniul supravegherii publice a activităţii de audit;

e) furnizează Guvernului şi instituţiilor statului informaţii referitoare la supravegherea publică a activităţii de audit statutar, precum şi informaţii cu privire la adoptarea şi implementarea în România a standardelor internaţionale de audit;

f) elaborează cadrul general, direcţiile şi metodele cu privire la inspecţiile periodice efectuate în cadrul acestor sisteme şi asigură implementarea corespunzatoare a acestora de către Cameră, potrivit cerinţelor din prezenta lege referitoare la sistemele de asigurare a calităţii activităţii de audit;

g) ia masuri pentru efectuarea adecvată a inspecţiilor şi urmăreşte rezultatele acestora;

h) monitorizează activitatea Camerei cu privire la aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit, precum şi cu privire la Registrul public;

i) avizeaza normele şi reglementările elaborate de Cameră privind activitatea de audit statutar;

j) emite norme şi reglementări cu privire la activitatea de audit statutar;

k) monitorizează pregătirea continuă a auditorilor statutari;

l) acţionează ca autoritate de apel pentru activitatea şi deciziile luate în legătură cu aspecte legate de înregistrarea auditorilor statutari sau de natură disciplinară;

m) conduce investigaţii proprii referitoare la auditorii statutari si firmele de audit şi adoptă măsurile necesare în urma constatarilor;

n) analizează, aprobă şi publică raportul anual elaborat şi transmis de Cameră, cu privire la activitatea de control al calităţii;

Secretul profesional şi cooperarea între statele membre în domeniul reglementării

Articolul 12

(1) Consiliul, în calitate de autoritate competentă, împreună cu Camera cooperează cu autorităţile competente din alte state membre responsabile pentru aprobarea, înregistrarea, asigurarea calităţii, inspecţie şi disciplină, ori de câte ori este necesar şi acordă asistenţă acestora, în scopul îndeplinirii responsabilităţilor care îi revin în temeiul prezentei legi.

(2) Cooperarea cu autorităţile competente din alte state membre se referă, în principal, la schimbul de informaţii, documente, asistenţă, precum şi la derularea de investigaţii referitoare la efectuarea auditului statutar.

(3) Cu respectarea prevederilor alin. (4) al prezentului articol, şefii departamentelor de specialitate iau măsuri pentru comunicarea cu promptitudine a informaţiilor, documentelor şi asistenţei către autorităţile care le solicită.

(4) Persoanele care sunt angajate sau au fost angajate de Consiliu şi Cameră sunt obligate să păstreze secretul profesional. Informaţiile care fac obiectul secretului profesional nu pot fi dezvăluite nici unei alte persoane sau autorităţi, cu excepţia cazului în care acest lucru este prevăzut de alte acte normative în vigoare, prin prevederi speciale în acest sens. Consiliul va elabora, în termen de 6 luni de la adoptarea prezentei legi, reglementări interne care să asigure aplicarea prevederilor prezentului alineat.

Articolul 13

(1) Prevederile de la art. 12 alin. (4) nu împiedică Consiliul şi Camera să facă schimb de informaţii confidenţiale. Informaţiile schimbate astfel fac obiectul secretului profesional, care se aplică persoanelor angajate sau care au fost angajate anterior de Consiliu şi Cameră.

(2) Consiliul şi Camera, prin departamentele de specialitate, furnizează la cerere şi fără o întârziere nejustificată, orice informaţii solicitate în sensul dispoziţiilor alin. (1) şi alin. (2) ale art. 12. După caz, atunci când Consiliul şi/sau Camera primesc astfel de cereri iau măsurile necesare pentru a strânge informaţiile solicitate, fără nici o întârziere nejustificată. Informaţiile astfel furnizate fac obiectul secretului profesional care se aplică persoanelor angajate sau care au fost angajate anterior de Consiliu şi Cameră, care primesc informaţiile.

(3) În cazul în care autoritatea competentă din România căreia i-a fost adresată cererea nu poate furniza informaţiile cerute fără întârziere, aceasta notifică autorităţii competente care a adresat cererea motivele întârzierii. Consiliul defineşte prin reglementări interne „întârzierea nejustificată”.

(4) Consiliul şi Camera, prin departamentele lor de specialitate, pot refuza să dea curs unei solicitări de informaţii atunci când:

a) comunicarea informaţiilor solicitate ar fi de natură să compromită suvernanitatea, securitatea şi ordinea publică a României; sau

b) au fost deja iniţiate proceduri judiciare cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi auditori statutari sau firme de audit de către autorităţile române cărora le-a fost adresată cererea; sau

c) a fost adoptată deja o hotărâre definitivă cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi auditori statutari sau firme de audit de către autorităţile competente române cărora le-a fost adresată cererea.

d) cererea este motivată prin alte intenţii decât cele aferente realizării competenţelor autorităţii care solicită informaţiile, legate de supravegherea şi controlul activităţii de audit statutar al situaţiilor financiare şi de implementarea procedurilor referitoare la exercitarea auditului statutar;

e) persoanele care au fost angajate sau care sunt încă angajate de către autoritatea care solicită informaţiile nu sunt supuse acordurilor de confidenţialitate profesională;

f) există un risc semnificativ ca informaţiile, documentele sau asistenţa solicitate să fie prezentate altor persoane sau autorităţi decât autoritatea care le solicită, cu excepţia cazului în care astfel de prezentări nu sunt autorizate în contextul procedurilor stabilite prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative referitoare la exercitarea auditului statutar.

Articolul 14

Informaţiile şi documentele primite de Consiliu în contextul cooperării cu autorităţile din alte state membre ale Uniunii Europene care exercită puteri similare cu ale sale nu pot fi folosite altfel decât pentru scopurile exercitării sarcinilor sau în contextul procedurilor referitoare la exercitarea auditului statutar.

Articolul 15

(1) Atunci când Consiliul sau Camera constată că se comit sau au fost comise acte contrare prezentei legi pe teritoriul României, de către auditori statutari sau firme de audit din alte state membre ale Uniunii Europene, acestea informează/notifică autoritatea competentă din acel stat membru al Uniunii Europene, cu privire la această constatare, expunând motivele care au condus la această concluzie.

(2) În cazul în care, autoritatea competentă a unui alt stat membru informează Consiliul cu privire la comiterea pe teritoriul acelui stat, de către auditorii statutari sau firmele de audit din România, de acte contrare legislaţiei referitoare la auditul statutar, Consiliul trebuie să ia măsurile corespunzătoare. În acest caz, Consiliul informează autoritatea competentă notificatoare cu privire la rezultatul măsurilor întreprinse şi, în măsura în care este posibil, informează cu privire la evoluţiile interimare semnificative.

Articolul 16

(1) Consiliul şi Camera, prin departamentele de specialitate, pot solicita efectuarea unei investigaţii de către autoritatea competentă a unui alt stat membru, pe teritoriul acestuia din urmă.

(2) Consiliul şi Camera, prin departamentele de specialitate, pot solicita, de asemenea, ca unora dintre angajaţii lor să li se permită să însoţească personalul autorităţii competente a celuilalt stat membru pe durata investigaţiei.

(3) Autorităţile competente în domeniul auditului statutar dintr-un alt stat membru pot solicita Consiliului şi/sau Camerei efectuarea unei investigaţii pe teritoriul României.

(4) Autorităţile competente în domeniul auditului statutar dintr-un alt stat membru pot solicita Consiliului şi/sau Camerei, ca unora dintre angajaţii acestora să li se permită să însoţească personalul Consiliului şi/sau Camerei pe durata investigaţiei

(5) Investigaţia face integral obiectul unui control general din partea autorităţii competente a statului membru pe al cărui teritoriu este efectuată.

(6) Autorităţile competente pot refuza să dea curs unei cereri de efectuare a unei investigaţii, astfel cum se prevede la alin. (1), sau unei cereri ca personalul lor să fie însoţit de personalul autorităţii competente din România (Consiliul şi/sau Camera), astfel cum se prevede la alin. (2), atunci când:

a) o astfel de investigaţie poate aduce atingere suveranităţii, securităţii sau ordinii publice a statului membru căruia i-a fost adresată cererea; sau

b) au fost deja iniţiate procedurile judiciare cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi persoane de către autorităţile statului membru căreia i-a fost adresată cererea; sau

c) a fost deja adoptată o hotărâre finală împotriva unor persoane pentru aceleaşi acţiuni de către autorităţile competente ale statului membru căruia i-a fost adresată cererea.

Cooperarea cu autorităţile competente din terţe ţări din afara Uniunii Europene

Articolul 17

(1) Consiliul şi/sau Camera, după caz, pot permite transferul dosarelor de audit sau al altor documente deţinute de auditorii statutari sau firmele de audit aprobate de acestea, către autorităţile competente dintr-o terţă ţară din afara Uniunii Europene, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) aceste documente de audit sau alte documente să aibă legătură cu auditurile societăţilor comerciale care au emis valori mobiliare în acea terţă ţară sau care fac parte dintr-un grup care întocmeşte situaţii financiare anuale consolidate în acea terţă ţară;

b) transferul să aibă loc către autorităţile competente din terţa ţară şi la cererea acestora, prin intermediul Consiliului sau cu aprobarea acestuia;

c) autorităţile competente din terţa ţară în cauză îndeplinesc cerinţele care au fost considerate adecvate în conformitate cu alin. (3) al prezentului articol (art. 47(3) din Directiva);

d) să existe acorduri de colaborare pe bază de reciprocitate încheiate între autorităţile competente respective;

e) transferul de date personale către terţa ţară să aibă loc în conformitate cu legislaţia prin care se transpun prevederile europene cu privire la protecţia persoanelor şi libera circulaţie a datelor personale (capitolul IV din Directiva 95/46/CE).

(2) Acordurile de colaborare pe bază de reciprocitate încheiate între autorităţile competente, menţionate la alin. (1) lit. d) din prezentul articol, trebuie să asigure că:

a) autorităţile competente din terţa ţară justifică motivele cererii pentru obţinerea dosarelor de audit sau a altor documente;

b) persoanele angajate sau angajate anterior de către autorităţile competente ale terţei ţări care primeşte informaţiile fac obiectul obligaţiei de păstrare a secretului profesional;

c) autorităţile competente ale unei terţe ţări din afara Uniunii Europene pot folosi dosarele de audit şi alte documente doar pentru exercitarea funcţiilor lor de supraveghere publică, de asigurare a calităţii şi de investigaţii, funcţii care îndeplinesc cerinţe echivalente cu cele prevăzute la Titlul I din prezenta lege;

d) cererea unei autorităţi competente dintr-o terţă ţară privind dosarele de audit sau alte documente deţinute de un auditor statutar sau o firmă de audit poate fi refuzată atunci când:

- furnizarea dosarelor de audit sau a documentelor poate aduce atingere suveranităţii, securităţii sau ordinii publice a României sau a Comunităţii Europene; sau

- au fost deja iniţiate proceduri judiciare cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi persoane de către autorităţile din România.

(3) Gradul de adecvare menţionat la alin. (1) lit. c) este decis de Comisia Europeană, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 48 alineatul (2) din Directiva nr. 43/2006 pentru a facilita cooperarea între autorităţile competente. Evaluarea gradului de adecvare se realizează de către Comisia Europeană în colaborare cu Camera şi se bazează pe cerinţele referitoare la secretul profesional şi cooperarea între statele membre în domeniul reglementării.

(4) În cazuri excepţionale şi prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), Consiliul şi/sau Camera, după caz, pot permite auditorilor statutari sau firmelor de audit aprobate de Cameră, să transfere copii ale dosarelor de audit şi ale altor documente de audit direct către autorităţile competente ale unei terţe ţări din afara Uniunii Europene, cu condiţia ca:

a) autorităţile competente din acea terţă ţară să fi iniţiat investigaţii;

b) transferul să nu contravină obligaţiilor pe care trebuie să le respecte auditorii statutari şi firmele de audit în legătură cu transferul dosarelor de audit sau al altor documente către autoritatea competentă din ţara lor de origine;

c) să existe acorduri de colaborare cu autorităţile competente ale acelei terţe ţări din afara Uniunii Europene care să permită autorităţilor competente din statul membru acces direct reciproc la dosarele de audit şi la alte documente ale entităţilor de audit din respectiva terţă ţară;

d) autoritatea competentă care face solicitarea din terţa ţară în cauză informează în prealabil autoritatea competentă din ţara de origine a auditorului statutar sau a firmei de audit cu privire la fiecare cerere directă de informaţii, indicând motivele acesteia;

e) sunt respectate condiţiile menţionate la alineatul (2).

(5) Consiliul, ca organism naţional de supraveghere publică, aduce la cunoştinţa Comisiei Europene acordurile de colaborare menţionate la alin. (1) lit. d) şi la alin. (4) lit. c).

(6) Proiectele de acorduri de cooperare şi acces la informaţii sunt transmise membrilor Consiliului spre aprobare. Aprobarea proiectelor de acorduri se efectuează prin decizie a Consiliului superior.

(7) Consiliul împreună cu Camera stabilesc procedura de aprobare a acordurilor de cooperare şi de acces la informaţii.

(8) Acordurile sunt semnate de preşedintele Consiliului.

(9) Prin regulamentul intern emis de Consiliu se stabilesc atribuţiile ce revin Consiliului şi Camerei în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor rezultate din aplicarea prevederilor prezentei legi referitoare la cooperarea cu autorităţile din alte state membre şi ţări terţe din afara Uniunii Europene.

Articolul 18

(1) Membrii Consiliului superior al Consiliului sunt reprezentanţii desemnaţi de principalele instituţii cu atribuţii de reglementare, respectiv Ministerul Economiei şi Finanţelor, Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, precum şi reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, organismelor profesionale în domeniu, reprezentanţi ai mediului universitar de profil şi reprezentanţi ai mediului de afaceri din România.

(2) Consiliul superior este condus de preşedinte ales dintre reprezentanţii autorităţilor de reglementare (Ministerul Economiei şi Finanţelor, Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private).

(3) Preşedenţia Consiliului superior revine prin rotaţie anuală fiecăruia dintre reprezentanţii autorităţilor de reglementare reprezentate în Consiliu.

(4) Consiliul superior este format din 11 membri şi are următoarea componenţă:

- ministrul economiei şi finanaţelor sau un reprezentant al Ministerului Economiei şi Finanţelor desemnat de ministru;

- ministrul justiţiei sau un reprezentant al Ministerului Justiţiei desemnat de ministru;

- guvernatorul Bancii Naţionale a României sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de guvernator;

- preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte;

- preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte;

- preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte;

- preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte;

- un membru al Camerei Auditorilor Financiari din România, auditor al situaţiilor financiare întocmite de entităţile de interes public, desemnat de Consiliul Camerei;

- un expert contabil cu experienţă relevantă în domeniul contabilităţii desemnat de preşedintele Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România;

- un reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, reprezentant al mediului universitar de profil, desemnat de ministru;

- un reprezentant al mediului de afaceri, desemnat de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional şi care sunt recunoscute pe plan internaţional.

(5) Cu excepţia preşedintelui Camerei Auditorilor Financiari din România sau a reprezentantului acestuia, a auditorului financiar membru al Camerei Auditorilor Financiari din România, toţi membrii Consiliului superior trebuie să fie nepracticieni.

(6) Reprezentanţii desemnaţi în Consiliul superior de către Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private vor fi persoane care coordonează activitatea de supraveghere prudenţială pe domeniile reprezentate.

(7) La şedinţele Consiliului superior pot participa în calitate de invitaţi, fără drept de vot, în funcţie de aspectele supuse dezbaterii şi aprobării, reprezentanţi ai Camerei de Comerţ si Industrie, reprezentanţi ai asociaţiilor bancare, reprezentanţi ai mediului de afaceri desemnaţi de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional şi care sunt recunoscute pe plan internaţional, precum şi reprezentanţi ai altor instituţii, asociaţii sau organizaţii.

(8) Consiliul superior se întruneşte cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este nevoie şi este prezidat de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de către persoana desemnată de acesta.

(9) Convocarea Consiliului superior se face la solicitarea preşedintelui sau unui număr de membri ce reprezintă cel puţin o treime din totalul membrilor săi.

(10) Durata mandatului membrilor Consiliului superior este de 3 ani, cu drept de reînnoire a mandatului o singură dată.

(11) Membrii Consiliului superior sunt remuneraţi prin indemnizaţii de participare la şedinţele Consiliului superior.

(12) Nivelul indemnizaţiilor membrilor Consiliului superior se stabileşte prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare a Consiliului.

(13) În cazul în care domiciliul membrilor este în altă localitate decât cea în care au loc şedinţele Consiliului superior, acestora li se vor rambursa cheltuielile de transport şi cazare.

Articolul 19

Consiliul superior are următoarele atribuţii:

a) stabileşte aria activităţilor curente ale departamentelor de specialitate şi ia măsurile necesare pentru asigurarea unei înalte calităţi a activităţii acestora;

b) aprobă planurile anuale de acţiune şi orientările strategice ale Consiliului, puse în practică prin departamentele de specialitate;

c) aprobă raportul prezentat de directorul Consiliului cu privire la activitatea departamentelor de specialitate, progresele înregistrate în activitatea desfăşurată de acestea şi revizuieşte planurile de acţiune şi orientările strategice ale Consiliului, dacă este necesar;

d) aprobă criteriile pentru angajarea personalului în departamentele de specialitate, departamentul economic şi secretariat, potrivit legii, astfel încât să nu existe incompatibilităţi şi conflicte de interese;

e) aprobă Regulamentul intern de organizare şi funcţionare a Consiliului;

f) numeşte membrii Comisiei de disciplină pentru activitatea de audit statutar care funcţionează la nivelul Consiliului, la propunerea instituţiilor pe care aceştia le reprezintă;

g) numeşte preşedintele Comisiei de disciplină ales dintre membrii acesteia;

h) aprobă Regulamentul intern al Comisiei de disciplină;

i) asigură condiţiile pentru angajarea, potrivit legii, a personalului în cadrul Consiliului;

j) asigură transparenţa faţă de publicul interesat, a rezultatelor activităţii de monitorizare şi supraveghere, în scopul îmbunătăţirii activităţii de audit, prin publicarea raportului anual de activitate a Consiliului, precum şi a altor informaţii de interes public;

k) informează Guvernul, prin intermediul Ministerului Economiei şi Finanţelor, cu privire la activitatea desfăşurată, prin raportul anual referitor la activitatea Consiliului, sau la solicitarea acestor instituţii;

l) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Consiliului;

m) analizează şi aprobă execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul financiar încheiat;

n) urmăreşte îndeplinirea oricăror atribuţii în domeniu, care decurg din prezenta lege.

Articolul 20

(1) Consiliul îşi desfăşoară activitatea potrivit prezentei legi, precum şi Regulamentului intern de organizare şi funcţionare.

(2) Regulamentul intern de organizare şi functionare a Consiliului este supus aprobării de către Consiliul superior, în vederea aprobării fiind necesară o majoritate calificată de 75% din voturi.

(3) Şedinţele Consiliului superior sunt statutare cu condiţia participării a două treimi din numărul membrilor acestuia.

(4) Deciziile Consiliului superior se adoptă prin vot deschis, prin regula majorităţii simple a celor prezenţi. Dacă un membru al Consiliului superior nu poate participa la o şedinţă, acesta poate împuternici o altă persoană, cu excepţia preşedintelui. În caz de egalitate de voturi, preşedintele are votul hotărâtor.

(5) Deciziile de interes public ale Consiliului superior se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 21

(1) Pentru a sprijini activitatea departamentelor de specialitate şi pentru analiza anumitor aspecte de natură specifică, în cadrul Consiliului se pot înfiinţa comisii tehnice.

(2) Comisiile tehnice se constituie prin decizie a Consiliului superior, potrivit Regulamentului intern de organizare şi funcţionare a Consiliului.

(3) În funcţie de aspectele supuse analizei în cadrul departamentelor de specialitate, comisiile tehnice pot fi formate din specialişti în domeniu, reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, Ministerului Economiei şi Finanţelor, Băncii Naţionale a României, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, mediului academic de profil, mediului de afaceri, precum şi auditori statutari, membrii desemnaţi de Camera Auditorilor Financiari din România, care au experienţă în aspectele analizate în cadrul comisiilor tehnice.

(4) Majoritatea persoanelor din departamentele de specialitate ale Consiliului trebuie să fie nepracticieni.

(5) Persoanele care fac parte din departamentele de specialitate şi din comisiile tehnice pot fi persoane angajate potrivit legii, persoane detaşate/delegate din partea instituţiilor implicate sau persoane care activează pe bază de mandat.

(6) Persoanele care fac parte din comisiile tehnice pot fi persoane care:

a) au activat sau activează într-o instituţie cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii sau auditului;

b) deţin diplome în domeniul contabilităţii sau al auditului, emise de instituţii recunoscute la nivel internaţional;

c) deţin experienţă relevantă în practica auditării situaţiilor financiare;

d) sunt cadre didactice cu experienţă în domeniul auditului statutar şi al Standardelor Internaţionale de Audit (ISA);

e) au o bună reputaţie, aşa cum este aceasta definită în contextul prezentei legi.

Articolul 22

(1) Comitetul executiv este structura operativă a Consiliului.

(2) Componenţa Comitetului executiv este următoarea: şefii departamentelor de specialitate ale Consiliului, stabilite prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare, un membru al Comisiei de disciplină, desemnat de preşedintele acesteia şi un reprezentant al Consiliului superior, ales dintre membrii acestuia.

(3) Comitetul executiv este subordonat direct Consiliului superior.

(4) Consiliul superior desemnează dintre membrii Comitetului executiv un director executiv coordonator al acestuia.

(5) Atribuţiile Comitetului executiv şi ale directorului coordonator al acestuia se stabilesc de către Consiliul superior prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare şi sunt subordonate realizării obiectivelor de bază ale Consiliului.

Articolul 23

(1) Comisia de disciplină este structura independentă de investigaţie şi disciplină pentru auditorii statutari şi firmele de audit din România.

(2) Comisia de disciplină emite decizii şi impune sancţiuni în conformitate cu Regulamentul intern al acesteia.

(3) Comisia de disciplină este responsabilă cu administrarea şi derularea procedurilor de reclamaţie şi disciplină în domeniul activităţii de audit statutar.

(4) Comisia de disciplină este compusă din 5 membri, astfel:

- doi magistraţi/judecători propuşi de ministrul justiţiei şi numiţi de Consiliul superior;

- doi reprezentanţi ai Ministerului Economiei şi Finanţelor propus de ministrul economiei şi finanţelor şi numiţi de Consiliul superior;

- un reprezentant al Camerei Auditorilor Financiari din România propus de preşedintele acestei instituţii şi numit de Consiliul superior.

(5) Numirea membrilor Comisiei de disciplină trebuie efectuată astfel încât să se evite conflictul de interese.

(6) Membrii Comisiei de disciplină au obligaţia respectării confidenţialităţii profesionale.

(7) Durata perioadei pentru care sunt numiţi membrii Comisiei de disciplină este de 3 ani, cu drept de reînnoire a mandatului de două ori.

(8) Membrii Comisiei de disciplină, precum şi preşedintele acesteia sunt remuneraţi cu o indemnizaţie de şedinţă, indemnizaţie a cărei sumă este fixată prin decizie a Consiliului superior.

(9) Comisia de disciplină este condusă de un preşedinte ales de membrii acesteia dintre cei doi magistraţi/judecători.

(10) Procedurile Comisiei de disciplină şi modalităţile de administrare a acestora sunt cuprinse în regulamentul intern al acesteia. Regulamentul intern al Comisiei de disciplină este aprobat printr-o majoritate de 80% în cadrul Comisiei de disciplină. Regulamentul intern al Comisiei de disciplină trebuie să fie avizat de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi de Ministerul Justiţiei.

(11) Hotărârile Comisiei de disciplină sunt aprobate prin majoritate simplă, cu prevederea ca patru membri să fie prezenţi. În cazul egalităţii voturilor, preşedintele are votul hotărâtor. În cazul absenţei preşedintelui, şedinţa este condusă de al doilea magistrat/judecător.

(12) Membrii Comisiei de disciplină nu pot fi reprezentaţi prin înlocuitori.

(13) Un membru al Comisiei de disciplină poate împuternici un alt membru din comisie, cu excepţia preşedintelui.

(14) Plângerile împotriva auditorilor statutari şi/sau firmelor de audit pot fi înaintate de terţe persoane, inclusiv autorităţi publice.

(15) Plângerile se depun la Consiliu în conformitate cu Regulamentul intern al Comisiei de disciplină.

(16) Pe tot parcursul procedurilor şi audierilor, auditorii statutari şi/sau firmele de audit pot fi asistaţi de un avocat.

(17) Costurile de procedură sunt suportate de auditorul statutar şi/sau firma de audit, atunci când se decide o sancţiune împotriva acestora, respectiv de către celelalte părţi, dacă decizia este în favoarea auditorului statutar sau a firmei de audit.

(18) In anumite cazuri, Comisia de disciplină poate cere unui auditor statutar şi/sau firme de audit implicaţi în procedura disciplinară să întocmească un plan de acţiune pentru corectarea abaterilor. Acest plan trebuie revizuit, iar implementarea sa monitorizată. In acest caz, Comisia de disciplină urmează prevederile cuprinse în Regulamentul intern al Comisiei de disciplină.

(19) – Comisia de disciplină poate impune următoarele sancţiuni:

a) mustrarea;

b) pierderea sau restricţionarea drepturilor de practică;

c) penalizare conform deciziei Comisiei de disciplină;

d) pierderea titlului profesional;

e) excluderea dintre membri.

(20) Cuantumul penalizărilor prevăzute la alin. (19) lit. c) se stabileşte prin Regulament emis de Comisia de disciplină.

(21) Comisia de disciplina are un termen de 60 de zile pentru a notifica părţile. In cazul in care decizia nu se supune apelului, Comisia de disciplină înştiinţează Camera asupra sancţiunilor impuse, în vederea publicării acestora în Registrul public, în conformitate cu prevederile Titlului I din prezenta lege.

(22) Autoritatea de apel cu privire activitatea şi deciziile luate de Comisia de disciplină este Consiliul.

(23) Auditorul statutar şi/sau firma de audit, Consiliul şi terţele părţi au un termen de 30 de zile pentru a face apel la decizia Comisiei de disciplină şi pentru a acţiona în conformitate cu Regulamentul intern al Comisiei de disciplină.

(24) Auditorul statutar si /sau firma de audit în cauză vor fi chemaţi pentru audieri si pot fi asistaţi de un avocat.

(25) Consiliul dispune de un termen de 60 de zile pentru a notifica părţile.

(26) Consiliul înştiinţează Camera Auditorilor Financiari din România asupra sancţiunilor, pentru a fi publicate în Registrul Public, după cum sunt cerute la Titlul I din prezenta lege.

(27) În situaţiile în care persoanele care au înaintat plângerile nu sunt mulţumite de soluţionarea acestora de către Consiliul superior, acestea se pot adresa instanţelor de drept comun.

(28) Detalierea aspectelor referitoare la depunerea plângerilor, luarea şi emiterea de decizii de către Comisia de disciplină, modul de contestare a deciziilor, soluţionarea contestaţiilor primite în legătură cu deciziile emise de aceasta, se efectuează prin Regulamentul intern al Comisiei de disciplină.

Sediul Consiliului

Articolul 24

(1) Sediul Consiliului este în municipiul Bucureşti.

(2) Pentru o perioadă de 5 ani, Guvernul, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor asigură un spaţiu adecvat pentru funcţionarea Consiliului, cu posibilitatea de prelungire a acestui termen.

(3) Prin hotărâre a guvernului se poate stabili un alt sediu al Consiliului.

Personal, structură organizatorică şi contabilitatea Consiliului

Articolul 25

(1) Consiliul îşi desfăşoară activitatea pe baza bugetului propriu de venituri şi cheltuieli.

(2) Directorul Comitetului executiv are calitatea de ordonator principal de credite.

(3) Numărul maxim de posturi de execuţie ale Consiliului este de 25, putând fi modificat prin hotărâre a Consiliului superior.

(4) Structura organizatorică, atribuţiile şi răspunderile personalului din aparatul propriu se stabilesc prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al consiliului.

(5) Contabilitatea Consiliului se organizează distinct, în conformitate cu reglementările specifice.

(6) Secretariatul este format din personal propriu angajat conform legislatiei în vigoare.

Finanţare

Articolul 26

Finanţarea Consiliului trebuie să fie sigură şi în afara oricăror influenţe exercitate de auditorii statutari, firmele de audit sau alte părţi interesate.

Articolul 27

(1) Până la data de 1 ianuarie 2010, finanţarea Consiliului se realizează astfel:

- cheltuielile de capital ale Consiliului sunt suportate integral de la bugetul statului;

- cheltuielile de personal se asigură din următoarele surse:

a) contribuţii ale operatorilor economici care intră sub incidenţa reglementărilor privind piaţa de capital;

b) contribuţii plătite de instituţiile reprezentate în Consiliul superior, ca principale părţi interesate şi implicate în acţiunile specifice asigurării unei înalte calităţi a activităţii de audit statutar;

c) publicarea de lucrări de specialitate;

d) donaţii şi sponsorizări de la persoane juridice şi fizice, române sau străine;

e) alte activităţi şi servicii specifice.

(2) Până la data de 1 ianuarie 2010, sumele şi modul de colectare şi de virare a contribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se stabilesc prin hotărâre a Consiliului.

Articolul 28

(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2010, finanţarea cheltuielilor Consiliului se asigură astfel:

- de la bugetul statului, în procent de 35%;

- surse asigurate de autorităţile cu atribuţii de reglementare reprezentate în Consiliu (CNVM, CSA, CSSPP, BNR), în procent de 35%;

- surse asigurate de CAFR, în procent de 105; şi

- surse asigurate de CECCAR, în procent de 20%.

(2) Sursele prevăzute la alin. (1) ale prezentului articol pot fi suplimentate din sursele prevăzute la alin. (2) lit. c) – e) ale art. 27.

Articolul 29

(1) Salarizarea şi celelalte drepturi ale personalului Consiliului se stabilesc ţinându-se seama de importanţa, răspunderea şi complexitatea activităţii desfăşurate, urmărindu-se garantarea independenţei şi autonomiei acestuia, potrivit legii.

(2) Nivelul salariilor de bază pentru funcţiile de conducere şi de execuţie ale personalului angajat este stabilit de Consiliul superior.

Articolul 30

Drepturile băneşti cuvenite membrilor comisiilor tehnice se stabilesc prin decizie a Consiliului superior.

Articolul 31

Excedentul anual rezultat din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al Consiliului se reportează în anul următor.

Articolul 32

(1) Prezentul titlu intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Instituţiile reprezentate în Consiliu îşi vor desemna reprezentanţii în Consiliul superior în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

TITLUL III

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 1

Prezenta lege transpune prevederile Directivei 2006/43/CEE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului European privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate şi de modificare a Directivelor Consiliului nr. 78/660/EEC şi 83/349/EEC, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 157/9.06.2006.

Articolul 2

În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, se va amenda corespunzător Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, precum şi celelalte acte normative referitoare la activitatea de audit.