|
|
|
|
EVALUARI IN ABORDAREA SECTORIALA
Industria prelucratoare din România
se bazeaza pe un potential important si diversificat de resurse naturale
industrializabile, evidentiat in principal de minereurile metalifere (cupru, argint,
aur), minereuri nemetalifere (sare,
calcar, argile, etc.), titei si gaze naturale, masa lemnoasa, resurse vegetale
si animale, ape minerale, etc. Structura relativ complexa a industriei prelucratoare româneasca este in
general corelata si orientata in raport cu valorificarea acestor resurse
naturale indigene in care unele subsectoare au potential real de viabilitate,
cautând sa realizeze o prelucrare cât mai avansata a acestor resurse.
1. Industria
metalurgica
1.1. Industria
siderurgica
·
Siderurgia a cunoscut o dezvoltare puternica
in cadrul economiei românesti, desi materiile prime necesare (minereuri de
fier, carbune cocsificabil s.a.) sunt in majoritate din import. Dezvoltarea
industriei siderurgice a avut in vedere si existenta unor surse de materii
indigene (fier vechi, calcar etc.), precum si
aprovizionarea cu minereuri de fier din fosta Uniune Sovietica.
·
Incepând
cu anul 1990 datorita scaderii cererii interne de metal si pierderii unor piete
traditionale, de la o productie de otel de cca. 13,4 milioane tone in anul
1989, s-a ajuns la 4,5 milioane tone otel, in anul 2000 .
·
Prin
oprirea instalatiilor Siemens-Martin si a altora uzate fizic si moral, capacitatea totala a siderurgiei s-a redus
la 8-9 milioane tone otel pe an.
Capacitatile de laminare au
fost si ele reduse, in principal prin oprirea si conservarea unor instalatii. In prezent capacitatea de laminare
a sectorului este de cca. 10 milioane
tone pe an.
·
In
siderurgie functioneaza in prezent 33 de intreprinderi, din care: 7 mari combinate
integrate; 4 intreprinderi de tevi laminate si 3 intreprinderi de tevi sudate.
Restul societatilor din sector produc profile laminate si sârma (inclusiv otel
beton). Numarul intreprinderilor privatizate era la inceputul anului 2000 de 19
(58% din total), din care 2 mari combinate siderurgice, restul au capital
majoritar de stat si sunt avute in vedere
in procesul de privatizare. Numarul personalului din siderurgie
la inceputul anului 2000 era de cca. 79.000 salariati, reprezentând 38% fata de
numarul salariatiilor din anul 1989.
·
Ponderea subsectorului in valoarea totala a productiei
industriale a fost in anul 2000 de cca. 15%. Exportul in anul 2000 s-a ridicat la 1,66 miliarde USD, reprezentând cca. 16% din totalul exportului
României iar importul a fost de cca.
619 milioane USD si a constat in principal din: minereuri de fier, carbune
cocsificabil si feroaliaje.
·
Tinând
seama de ponderea si de importanta industriei siderurgice in economia
româneasca si in productia si pe piata europeana, expertii Uniunii Europene au
apreciat ca restructurarea si atingerea
nivelurilor de calitate in realizarea unor performante financiare la nivelul
exigentelor vest-europene constituie o necesitate de prim ordin pentru
integrarea României in rândul tarilor Uniunii Europene. In anul 1993 a fost
semnat „Protocolul nr.2 CECO”, adiacent Acordului de Asociere, document
referitor la evolutia relatiilor dintre siderurgia româneasca si cea a tarilor
Uniunii Europene si la etapele ce trebuiau parcurse pentru atingerea tintelor
de integrare. La sfârsitul anului 1999, „Decizia Consiliului U.E. din 6
decembrie 1999/582/CE privind principiile, prioritatile, obiectivele
intermediare si conditiile de parteneriat pentru aderarea României, prevede la
capitolul obiective pentru anul 2000, „adoptarea
unui plan de restructurare a siderurgiei românesti in conformitate cu
exigentele Uniunii Europene” si, la capitolul obiective pe termen mediu, „implementarea programului de
restructurare a siderurgiei românesti”.
·
In
acest scop in luna iulie 2000, a fost finalizata lucrarea „Asistenta tehnica pentru restructurarea industriei siderurgice
românesti”. Aceasta a fost realizata de catre expertii UE, din
Franta-USINOR Consultanta si Spania – IDOM, in colaborare cu specialistii
români si coordonata de catre un Comitet Director, din care au facut parte
reprezentanti ai principalelor institutii implicate in restructurarea
siderurgiei romanesti. La elaborarea lucrarii au participat in mod activ si
reprezentanti ai directiilor de specialitate din Consiliul Uniunii Europene
(D.G. Enterprise, D.G. Competition). Lucrarea fundamenteaza necesitatea restructurarii in ansamblu a
sectorului siderurgic prin eliminarea capacitatilor de productie invechite si
modernizarea celorlalte pentru a satisface cerintele pietei in conditii de
eficienta. Aceasta presupune
specializarea intreprinderilor functie de echipamentele si instalatiile competitive, restructurarea financiara si
acompaniamentul social pentru fiecare intreprindere, conform regulilor prin care se ating
performantele de viabilitate impuse de exigentele pietei Uniunii Europene.
·
Având
ca suport lucrarea de asistenta tehnica mentionata, pecialstii romani au
elaborat “Studiul de Restructurare a
Siderurgiei din România” care fundamenteaza strategia pe termen mediu si
lung, precum si politicile acestui sector, studiu care se va prezenta pentru
aprobare Guvernului României in perioada imediat urmatoare si apoi Comisiei
Europene.
·
Sunt
numeroase oportunitati pentru
dezvoltarea siderurgiei având in vedere piata externa deja existenta (Italia si
Germania, tarile Nord-Africane si Orientul Mijlociu) dar si posibilitatea
extinderii acesteia. Se asteapta de asemenea cresterea cererii pietei interne
prin implementarea marilor proiecte de infrastructura (modernizarea cailor
ferate) si dezvoltarii sectorului de constructii de masini si de utilaje pentru
agricultura. Problemele majore ale
sectorului constau in costurile mari pentru modernizare si retehnologizare si in faptul ca produsele siderurgice românesti
sunt axate pe ponderea de produse cu o redusa valoare adaugata, impunându-se
reorientarea productiei.
·
Politica industriala sectoriala, pe baza careia se vor atinge
obiectivele strategice ale siderurgiei, are ca obiectiv general, consolidarea si
modernizarea intreprinderilor care detin un important avantaj comparativ
si competitiv, astfel incât prin
productia realizata, sa se asigure satisfacerea cererii interne de produse
siderurgice si realizarea unui volum de
export in masura sa sustina importul de minereuri de fier si
alte materii prime si materiale.
·
Atingerea
obiectivului general al sectorului este posibila prin:
-
restructurarea selectiva a
sectorului prin eliminarea proceselor si
produselor necompetitive si
promovarea tehnologiilor performante si
a produselor cu valoare adaugata mare (oteluri inalt aliate si inoxidabile, produse acoperite, table
electrotehnice etc) si cu caracteristici
la nivelul standardelor si normelor
Uniunii Europene;
-
optimizarea capacitatilor de
productie plecând de la structura cererii interne si externe de produse siderurgice;
-
modernizarea tehnologiilor si instalatiilor existente in vederea reducerii consumurilor
materiale si energetice, a tuturor
categoriilor de costuri, a imbunatatirii calitatii produselor, a reducerii
nivelurilor de poluare s.a.;
-
fundamentarea unor programe speciale
si implementarea de masuri de reducere a poluarii si de reconstructie ecologica, conform normelor
Uniunii Europene;
-
restructurarea complexa (economica, financiara, comerciala,
manageriala, etc) a societatilor cu
capital majoritar de stat, in scopul cresterii atractivitatii acestora
pentru investitori puternici, cu mare potential tehnico-economic;
-
externalizarea unor activitati
auxiliare din intreprinderile siderurgice;
-
elaborarea de programe speciale
privind dezvoltarea si orientarea
resurselor umane, cresterea flexibilitatii si
mobilitatii fortei de munca.
1.2. Metalurgia neferoasa
·
Acest
subsector s-a dezvoltat in România pentru a
pune in valoare resursele de minereuri neferoase indigene si pentru a
satisface cerintele economiei nationale de metale si produse neferoase.
·
In
ultimii ani, datorita declinului economiei românesti, metalurgia neferoasa a
avut o evolutie descendenta. Productia la principalele produse a inregistrat
scaderi importante, ajungând la urmatoarele niveluri fata de 1989: la alumina
calcinata (60%); la aluminiu primar
(67%); la laminate din aluminiu (61%);
la cupru (42%); la plumb (69%); la zinc (69%).
·
In
productia subsectorului se remarca o evolutie
mai dinamica fata de industria siderurgica, explicabila prin ritmul mai
mare de crestere a cererii de neferoase si
prin viteza mai mare de restructurare si
de adaptare a unor intreprinderi din acest sector. Acest sector are oportunitati de dezvoltare datorita
faptului ca exista materii prime in România dar si resurse alternative in zone
apropiate ca: Bosnia si Polonia. De
asemenea exista un puternic sector privat
si intreprinderile producatoare de aluminiu si aliaje de aluminiu care apartin inca sectorului de stat, au fost
modernizate si restructurate.
·
In
cadrul domeniului metalurgiei neferoase functioneaza 111 intreprinderi, din
care: 4 combinate metalurgice neferoase, 5 intreprinderi de prelucrare si 2 intreprinderi producatoare de alumina si cca. 100 IMM infiintate dupa anul 1990.
IMM-urile desfasoara diferite activitati intre care: turnarea de metale
neferoase, reciclarea metalelor si a
aliajelor neferoase etc. si au o pondere
de cca.3-4% in productia industriala a subsectorului. Din cele 11 societati infiintate inainte de 1990,
7 sunt privatizate si 4 au in continuare
capital majoritar de stat. Numarul de salariati din acest subsector s-a mentinut practic constant,
cifrându-se in prezent la cca. 25.000 persoane.
·
Cererea
interna de produse neferoase si prognoza
acesteia, corelata cu ritmurile de dezvoltare preconizate pentru diferitele
sectoare industriale, precum si evolutia
cererii externe conduc la estimari
favorabile privind perspectiva industriei metalurgice neferoase. In acest
context, tendintele de evolutie estimate prevad ritmuri relativ mari de
crestere a productiei de cupru, zinc, aluminiu si laminate din aluminiu. Intreprinderile privatizate
preconizeaza cresteri de capacitate si
de productie, iar celelalte
intreprinderi isi propun o activitate rentabila.
·
Strategia subsectorului a fost fundamentata pe cererea interna - previzionata a
creste - si pe piata externa - foarte
globalizata si influentata de
oscilatiile preturilor de cotatie inregistrate la London Metal Exchange - LME.
·
Politica industriala a subsectorului are ca obiectiv general: consolidarea si dezvoltarea competitivitatii
intreprinderilor, cresterea flexibilitatii si
adaptabilitatea acestora pentru a corespunde exigentelor tot mai
mari ale pietei.
·
Atingerea
obiectivului are in vedere urmatoarele:
-
modernizarea proceselor tehnologice
si a instalatiilor atât pentru cresterea calitatii
si competitivitatii produselor, cât
si pentru reducerea poluarii si imbunatatirea conditiilor de munca;
-
fundamentarea unor programe speciale
de Cercetare - Dezvoltare care sa conduca la implementarea de tehnologii performante, ecologice
si realizarea de produse la standardele
U.E. si internationale;
-
finalizarea programelor existente la
fiecare intreprindere privind protectia mediului si reconstructia ecologica, fundamentarea de noi programe care
sa vizeze societatile si zonele cu
niveluri ridicate de poluare;
2.
Industria constructiilor de masini
2.1. Industria
constructiilor metalice si produselor din metal
(confectii metalice, cazane, generatoare de abur etc.) are in componenta un
numar de circa 1800 societati comerciale.
·
Din
punct de vedere al conceptiei si al
documentatiei, fabricatia de constructii metalice este aliniata la prevederile
normelor si standardelor internationale,
dar cu un nivel calitativ deficitar. Acest subsector se va mentine la un anumit nivel in economie,
având in vedere ca majoritatea sectoarelor din industria constructiilor de
masini sunt consumatoare de constructii metalice.
Pentru asigurarea nivelului necesar
de competitivitate se estimeaza ca va
continua restructurarea subsectorului având drept obiectiv principal
modernizarea si eficientizarea
productiei.
Având in vedere piata in crestere
atât pentru intern cât si la export, se apreciaza
ca in cadrul subsectorului exista posibilitatea aparitiei in continuare a unor
intreprinderi mici competitive, având in vedere ca acesta este subsectorul cu cel mai mare numar
de societati private din industria constructiilor de masini.
·
In
domeniul productiei de cazane si de
generatoare de abur si apa
fiebinte se realizeaza echipamente pentru intreaga gama de
combustibili, la un nivel tehnologic si
de performanta medie, proiectele fiind unele de conceptie proprie
si altele sub licenta. Având in vedere
ca in domeniu concurenta este puternica iar fara retehnologizare nu exista
sanse de reusita, operatorii economici
sunt orientati catre modernizarea produselor, prin imbunatatirea performantelor
tehnice si de calitate, precum si spre asimilarea de produse noi solicitate de
piata (cazane cu circulatie controlata, cazane recuperatoare).
2.2. Industria de masini si echipamente, cuprinde numeroase subsectoare industriale,
dintre care conform prioritatilor din
Programul de Guvernare, sunt de interes
major urmatoarele:
-
fabricatia
de tractoare si masini agricole, pentru
inzestrarea agriculturii;
-
fabricatia
de rulmenti datorita ponderii deosebite la exportul tarii;
-
fabricatia
de pompe industriale, pentru sustinerea programului de irigatii.
Subsectoarele
importante pentru
economia nationala sunt:
-
fabricatia
de utilaj petrolier si metalurgic,
determinat de ponderea mare a exportului;
-
fabricatia
de turbine hidraulice si turbine cu
abur, pentru sustinerea programului de reabilitare a sistemului energetic.
Pentru aceste subsectoare, evolutia in perspectiva imediata se va axa pe restructurare si continuarea privatizarii.
·
Fabricatia de turbine . In acest sector se realizeaza atât turbine hidraulice, sub licenta proprie
si cu un nivel tehnic competitiv cât si turbine
cu abur apropiate ca nivel de cele mai bune realizari internationale ca
randament, turatie si consum de metal si
beneficiind de un nivel tehnologic
ridicat.
·
Fabricatia de compresoare, este realizata pe capacitati integrate pe
platforme industriale complexe; produsele sunt de un nivel tehnic mediu, având
in vedere ca se utilizeaza tehnologii cu productivitati reduse.
·
Pompele industriale, au un nivel tehnic competitiv, fiind produse pe capacitati cu nivel
tehnologic in general ridicat (ex: pompele rotative din fonta si otel, inclusiv
pompele elicoidale).
·
Fabricatia de armaturi industriale, are un nivel tehnic satisfacator realizând produse aliniate la standardele
internationale; dotarile tehnologice in sectoarele calde sunt insa vechi, cu
consumuri energetice ridicate si
productivitate redusa, ceea ce determina o competitivitate redusa. Prin
privatizarea principalelor trei societati comerciale producatoare de armaturi
si prin restructurarea avuta in vedere de ceilalti agenti economici se va ajunge la cresterea
performantelor tehnice ale produselor din acest subsector.
·
Fabricatia de rulmenti, este localizata in trei societati
comerciale privatizate cu investitori straini si in trei societati comerciale cu capital
majoritar de stat, inregistraza o pondere de 85% din productie care este
destinata exportului, fiind produse competitive pe plan international.
·
Fabricatia de poduri si macarale
portuare, cuprinde
toate gamele de poduri electrice rulante inclusiv variantele actionate prin
telecomanda, la un nivel tehnic mediu. Capacitatile depasesc cu mult cererea pietei si
de aceea perspectiva este orientata spre reconversia fabricatiei.
·
Fabricatia de utilaje tehnologice pentru metalurgie, mine si petrochimie,
nu are capacitati distincte, fiind integrata in platforme complexe, cu
dotari tehnologice uzate, cu randamente mici iar produsele finite nu sunt
competitive. Principalele societati comerciale sunt societati cu capital
majoritar de stat, care in perioada urmatoare isi vor restructura activitatea,
in sector mai exista trei societati comerciale cu capital privat.
·
Fabricatia de masini unelte are un nivel tehnic necompetitiv datorita
calitatii componentelor electronice si
informatice. Este necesar importul de astfel de componente si de modernizarea tehnologiilor. Subsectorul are o importanta pondere
a sectorului privat, suferind in ultimii 8 ani un amplu proces de restructurare
si privatizare.
·
Fabricatia de tractoare si masini
agricole se orienteaza pentru incadrarea in programul national de dezvoltare a
agriculturii, respectiv asigurarea necesarului de tractoare si masini agricole asa cum rezulta din strategia
Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si
Padurilor. In acest scop operatorii economici din domeniu urmaresc accentuarea procesului de restructurare
si in unele cazuri de privatizare,
pentru adaptarea la cerintele pietei si
pentru cresterea competitivitatii produselor.
2.3. Industria mijloacelor de transport are urmatoarele componente:
·
Fabricatia de autoturisme de oras este in totalitate privatizata, cu
participarea unor firme internationale de prestigiu: RENAULT si DAEWOO. Programele de investitii au ca
rezultat produse aliniate standardelor internationale realizate pe dotari
moderne cu linii specializate in fabricatia caroseriilor si motoarelor. Cresterea productiei de autoturisme de oras va determina dezvoltarea
unei puternice industrii orizontale (accesorii, piese de schimb).
·
Fabricatia de autoturisme de teren necesita asocierea cu un producator
extern pentru redresare.
·
Fabricatia de autovehicole de transport marfa se executa in principal pe baza
licentei MAN din 1972, modernizata cu forte proprii. Efortul specialistilor au
avut ca rezultat fabricatia unui autocamion de 3,5 tone cu motorizare din
productie proprie aliniata standardelor internationale (EURO 2); incepând cu
semestrul II 2001 se vor produce si motoare EURO 2 pentru sarcini de 8 tone. Pentru sarcini mai mari se asigura
motorizare performanta din import (Renault, Navistar, Caterpilar).
·
Fabricatia de autovehicole de transport pasageri are ca produs performant autobuzul de transport
urban realizat in cooperare cu caroserul De Simon si echipat cu motorizare MAN-Voight (importuri
de 65%). Exista o piata interna destul
de mare pentru autobuze, microbuze si
autovehicule speciale, dar este necesar un investitor puternic care sa
aduca tehnologie si eventual
posibilitatea facilitatilor de vânzare in leasing catre clienti.
·
Productia de mijloace de transport feroviar se executa in trei societati
private, o societate in curs de privatizare (vagoane transport marfa si automotoare) si o societate cu capital de stat (vagoane
transport calatori). Nivelul tehnic este mediu, dar beneficiind de programe de
modernizare, produsele pot avea un nivel de competitivitate ridicat (pentru
vagoane de calatori –licenta De Dietrich).
·
Constructiile navale se realizeaza in sase societati comerciale private si doua societati comerciale cu capital
majoritar de stat, având o productie preponderenta pentru export dupa proiectul
clientului dar de cele mai multe ori fabricatia limitându-se la executia
„coajei“. In majoritate
santierele navale au dotari si
organizari ale fabricatiilor comparabile cu cele straine.
Sectorul are multiple oportunitati datorate in
primul rând puternicului sector privat, traditiei si fortei de munca specializate. Are o buna
competitivitate la export din prisma raportului calitate – pret cât si asezarea
geografica. Posibilitatea
realizarii in tara a unor parti componente (constructia metalica, ancore,
motoare, echipament electric, etc) ofera posibilitatea dezvoltarii unei
industrii orizontale puternice. Unul dintre cele mai mari dezavantaje il constituie productivitatea scazuta si dependenta de
imprumuturi bancare pe termen lung si cu dobânda mare.
\
Având in vedere concurenta puternica
de pe piata, perspectivele cererii pe piata interna si externa, precum si posibilitatile financiare limitate pentru
reabilitarea sectorului, se estimeaza ca subsectoarele care vor avea o evolutie ascendenta in viitor sunt: tractoare
si masini agricole; rulmenti; pompe industriale, utilaj petrolier, metalurgic
si energetic, turbine hidraulice si cu abur, constructii metalice, autoturisme,
iar cele care isi vor mentine nivelul actual sunt mijloacele de transport feroviar si motoarele.
3. Industria electrotehnica si electronica
3.1 Industria de echipamente electrice si optice
·
Industria
de echipamente electrice si optice are un rol deosebit in modernizarea si introducerea progresului tehnic in toate
ramurile economiei. In prezent, in cadrul industriei de echipamente
electrice si optice, numarul intreprinderilor active a depasit 3.500, ritmul de
aparitie si dezvoltare al intreprinderilor noi fiind mai accentuat in industria
electronica, in special in domeniul software-ului si al serviciilor. La sfârsitul anului 1999 sectorul privat
realiza 90% din cifra de afaceri a domeniului. Ponderea industriei de
echipamente electrice si optice in
cadrul industriei prelucratoare românesti este de cca 5% din productie, 5,1%
din totalul personalului si peste 8% din export. Resursele pentru functionarea, modernizarea
si dezvoltarea sectorului au fost din ce
in ce mai reduse, motiv pentru care
multe intreprinderi din diferitele subsectoare s-au limitat la prestarea
de servicii industriale .
·
Analiza
realizarilor pe anul 2000 indica o imbunatatire a situatiei exportului acestui
sector, care are tendinta de a se consolida in perioada urmatoare. Conform unei
aprecieri globale, piata produselor
si serviciilor din industria de
echipamente electrice si optice este
estimata la cca 1,5 miliarde EURO, reprezentând cca 0,1% din volumul pietei
mondiale. In cadrul acestei piete, piata electronicii tinde sa depaseasca 50%
din total si inregistreaza ritmuri mai
accentuate de crestere. Piata mecanicii fine creste intr-un ritm mai lent, iar
piata electrotehnicii se restrânge. Pe ansamblu, piata industriei de echipamente
electrice si optice din România a fost
in ultimii ani stationara.
·
Exportul
reprezinta in prezent cca 30% din totalul productiei sectorului. Ponderea cea
mai mare in export o detine industria electrotehnica (45%), industria
electronica inregistrând numai in ultima perioada un trend pozitiv.
·
Datorita
importantei sectorului, sunt previzibile ritmuri anuale de crestere, in
industria de echipamente electrice si optice de cca 6-7% pentru productia
industriala si de cca 10-15% pentru
export. Pe subsectoare se prevede o evolutie cu ritmuri diferite, iar cea mai
dinamica va fi industria electronica care se estimeaza ca va avea o crestere
anuala de cca. 8-9%. Pentru industria electrotehnica se preconizeaza o crestere
de 2-3% anual, iar pentru industria de mecanica fina si aparate de uz casnic: 3-5%.
·
In
ceea ce priveste industria masinilor si
aparatelor de uz casnic, o evolutie pozitiva a cunoscut-o
productia de frigidere care, urmare privatizarii a parcurs un program de
retehnologizare astfel incât acum prin produsele sale ecologice si care au certificari de calitate, a recâstigat
un segment important din piata interna (cca. 60%) si a inregistrat o evolutie ascendenta a
exportului. Vizând celelalte produse din domeniu (masini de spalat,
aspiratoare, fiare de calcat, alte aparate electrocasnice) productia este
vulnerabila pentru moment datorita competitivitatii scazute, comparativ cu
produsele similare ale pietei internationale .
·
Domeniul
calculatoarelor
si a altor echipamente specifice este acoperit de produse realizate
prin asamblare de la marii producatori sau importuri directe. Piata interna
este in crestere, dar dinamica nu este suficient de accentuata din cauza
puterii de cumparare scazute a cumparatorului român.
·
In
fabricatia
de masini si aparate electrice
datorita existentei pietei si a unei bune
competitivitati sunt conditii pentru cresterea productiei la: grupuri
electrogene; motoare asincrone speciale; alternatoare; transformatoare
electrice de putere; conductori si
cabluri electrice; acumulatoare electrice.
·
In
productia
de emitatoare de radio-televiziune, aparate telefonice si telegrafice, numai subsectorul
telecomunicatii prezinta o perspectiva viabila de dezvoltare, datorita
aparitiei unor investitori puternici precum ALCATEL la Timisoara sau INTRACOM
si SIEMENS la Bucuresti (INTRAROM si EMCOM) care
au permis o dezvoltare importanta a telefoniei digitale in România,
concurata in anul 2000 de politica Romtelecom de achizitii de echipamente din
Grecia.
·
In
privinta productiei de receptoare de televiziune dupa un inceput bun
si o productie semnificativa, la nivelul
anului 2000 au aparut scaderi dramatice datorita importurilor, saturarii pietei
si scaderii puterii de cumparare a
populatiei, care prefera sa cumpere produse second-hand. Exista suficiente
firme pe piata care trebuie sa-si autoregleze
productia mai ales ca sunt rezultatul
asamblarii unor seturi aduse de la marii producatori (Samsung, Daewoo, Sony,
Thomson, LG, etc.)
3.2 Tehnologia informatiei
·
Sectorul
industriei de echipamente electrice si
optice are o mare importanta in
sustinerea dezvoltarii altor sectoare industriale, cu un aport deosebit prin promovarea si dezvoltarea “tehnologiilor informationale”. Raportul Aliantei Mondiale pentru Tehnologia
Informatiilor si Servicii considera ca
industria mondiala a informatiilor si
telecomunicatiilor este cea mai dinamica ramura economica mondiala. Rata de crestere medie globala este 8%, in
timp ce pentru zona Europei de Est ajunge la 15%. De asemenea apare o schimbare
majora in achizitiile de echipamente acestea fiind inlocuite in momentul de
fata cu achizitia de aplicatii si
pachete de soft. Cu toate acestea ,, digital divide “ (frontiera
digitala) care desparte lumea dezvoltata de lumea mai putin dezvoltata se pare ca nu se micsoreaza in mod semnificativ.
·
Primele 10 tari informatizate
din lume reprezinta 80% din piata mondiala in timp ce ultimele tari din lista
celor 55 ( România aflându-se pe locul
48 ) reprezinta la un loc sub 1%. Cheltuielile
de software si de echipamente hardware sunt reduse, necesitând cresteri
apreciabile. Din punct de vedere al produsului intern brut
România cheltuieste doar 1,8%. Din cele 400 milioane PC-uri instalate in intreaga lume in anul 1999,
in România au fost instalate 290 mii (0,1%).
·
Toate aceste cifre arata ca in România dotarea cu calculatoare
se afla la un nivel scazut, dar si
ca este o piata potentiala in dezvoltare. România ocupa o pozitie
buna, la mijlocul clasamentului primelor 55 tari, prin procentul de
calculatoare legate in retea (60,5% ) .
·
In urmatorii ani se prevede
dezvoltarea si in România a comertului
electronic si afacerilor electronice
(e-Business), ca metoda de promovare rapida a produselor si de largire a pietei de desfacere cu
cheltuieli minime. Pentru aceasta este necesara dezvoltarea infrastructurii,
cresterea pietei interne pentru IT si
schimbarea mentalitatii.
·
In
acest sens vor fi incurajate organizatiile economice de a-si crea infrastructura pentru afaceri
electronice prin :
-
Armonizarea
legislativa cu Uniunea Europeana privind securitatea tranzactiilor si semnatura electronica.
-
Dezvoltarea
IMM-urilor prin beneficierea de facilitatile Legii 133/1999, cu modificarile
ulterioare.
-
Elaborarea
unui program national cu sprijin international pentru construirea unei
infrastructuri tip e-Business, crearea de organisme de infrastructura
e-commerce, inclusiv protectia tranzactiilor interne si educare e-commerce, asistenta financiara
pentru IMM-uri privind proiecte de e-commerce, asistenta pentru firmele care
dezvolta aplicatii e-commerce.
·
Urmeaza a fi adoptate
proiectele de legi privind semnatura electronica si comertul electronic; din acelasi pachet de
legi mai face parte si proiectul de lege
privind protectia datelor cu caracter personal in sectorul telecomunicatiilor.
4. Industria chimica si petrochimica
4.1 Industria de prelucrare a titeiului
·
Industria
de prelucrare a titeiului din România are o structura complexa, in cadrul
sectorului desfasurandu-si activitatea 5
complexe petrochimice, 5 rafinarii, 3 institute de cercetare, intreprinderi de
depozitare si transport pe conducte
si o serie de societati mici si mijlocii. In cadrul sectorului functioneaza
47 de societati comerciale, din care 33 sunt infiintate dupa 1990. Din cele 14
societati care erau inainte de 1990 cu capital integral de stat sunt privatizate
in prezent 12. In anul 2000 valoarea productiei industriale a acestui sector a
reprezentat cca 9,4% din valoarea productiei industriale totale. Valoarea
exporturilor realizate cu produse rezultate din prelucrarea titeiului a fost in
anul 2000 de 695 mil.USD, ceea ce reprezinta cca 6,7% din totalul exporturilor
realizate de industrie.
·
Capacitatea
actuala de prelucrare a titeiului este la nivelul minim celui existent in
tarile din U.E., iar consumul actual de produse petroliere pe locuitor este in
România de cca. 0,5 tone. Este de
asteptat un ritm sustinut de marire a cantitatii de titei supusa prelucrarii
prin cresterea importului in special din zona Marii Caspice.
·
Prin
realizarea modernizarii infrastructurii
de productie se asteapta o diminuare a consumurilor proprii ale
rafinariilor, imbunatatirea eficientei prelucrarii si cresterea productivitatii muncii. Cresterea
semnificativa a numarului de automobile si
tendinta cresterii ponderii transportului auto, impreuna cu cresterea
economica si a puterii de cumparare va
conduce la cresterea consumului intern de benzine si motorine, deci la cresterea volumului
productiei . Aceasta este ceruta si de
necesitatea de realizare a stocurilor minime de siguranta de produse petroliere
si de titei, stabilite in vederea alinierii la cerintele U.E. Pentru perioada
2001-2004 se estimeaza o crestere a activitatii sectorului cu un ritm mediu
anual de cca 5,8% incepând cu 2001, cantitatea de titei prelucrat
crescand in final la cca 14 mil.tone/an.
·
Industria
româneasca de prelucrare a titeiului are
o buna inzestrare tehnica, un nivel de complexitate foarte mare (
comparabil cu cel al rafinariilor americane, mai mare decât cel al rafinariilor
europene sau asiatice), o mare
flexibilitate (cele mai noi rafinarii, care reprezinta 80% au o constructie
modulara). Rafinariile
mai mici, dupa retehnologizare pot opera independent si isi pot gasi nise pe piata europeana.
·
La
imbunatatirea activitatii in acest domeniu operatorii economici, in perioada
urmatoare, vor tine seama de necesitatea
alinierii la cerintele impuse de acquis-ului comunitar in domeniul
combustibililor lichizi, ceea ce presupune:
-
alinierea calitatii
produselor petroliere la normele UE prin fabricarea in rafinariile românesti a
benzinelor fara plumb si a celor reformulate,
a motorinelor si a uleiurilor de motor
ecologic.
-
reducerea
poluarii si reconstructia ecologica prin modernizarea tehnologiilor de
fabricatie existenta si implementarea de
noi tehnologii specifice;
-
alinierea
la directivele de mediu vizând de exemplu limitarea emisiilor compusilor
organici volatili rezultati din depozitarea, transportul si distributia benzinei de la terminale la
statiile de benzina
-
implementarea
directivelor referitoare la stocurile de titei si produse petroliere in vederea prevenirii
dificultatilor in aprovizionarea cu titei; dar acestea vor crea probleme majore
de finantare. Rezolvarea lor se va face odata cu promovarea unui act normativ
de creare si de gestionare a stocurilor
de urgenta incepând cu anul 2002.
4.2. Industria chimica, a fibrelor si firelor sintetice si artificiale
·
Industria
chimica, a fibrelor si firelor a
cunoscut o dezvoltare importanta si beneficiaza in prezent de o piata interna
relativ stabila in diferite sectoare ale economiei: agricultura (pentru
ingrasaminte si pesticide); industria
textila (pentru fire si fibre), a
materialelor de constructii s.a. (pentru vopsele, solventi, sode, acizi, lianti
etc.); sanatate (pentru medicamente, produse farmaceutice). Industria chimica utilizeaza
importante surse de materii prime indigene: gaze naturale, materii prime
petrochimice, sare etc.
·
In
cadrul subsectoarelor industriei chimice si
a fibrelor si firelor sintetice
si artificiale functioneaza in prezent
1.953 societati comerciale din care 79 sunt infiintate inainte de 1990, iar
1.774 in ultimii 10 ani. Majoritatea intreprinderilor din cadrul acestor
sectoare sunt privatizate: 53%din intreprinderile existente inainte de 1990 (42 de intreprinderi) si
toate unitatile nou infiintate (1.774 societati). La cele 27 de intreprinderi
la care statul este actionar majoritar actiunea de privatizare continua.
·
Valoarea productiei industriale din industria chimica si a fibrelor si
firelor sintetice si artificiale
in anul 2000 reprezenta 6,7% din valoarea totala a productiei industriale.
Valoarea totala a exporturilor realizate in anul 2000 in aceste
subsectoare este de cca 620 mil.USD, reprezentând 6,4% din totalul exporturilor realizate de industrie. Pentru
asigurarea cererii interne s-a importat
in anul 2000, un volum considerabil de produse specifice sectorului in
valoare de: 1.237 mil.USD, reprezentând cca 10% din totalul importurilor
realizate in industrie.
·
In
momentul de fata se estimeaza ca in perioada urmatoare operatorii economici din
domeniul
petrochimiei, (platforme integrate in general cu marile rafinarii) isi vor relansa fabricatiile de produse
aromatice. Aceasta relansare este strâns legata de obligatiile ce decurg din armonizarea cu legislatia europeana in
privinta calitatii benzinelor si motorinelor
si care impun adâncirea gradului de
rafinare. De asemenea prin relansarea fabricatiilor de produse petrochimice se
vor revigora si alte sectoare ale
industriei chimice, in special cel de fire si
fibre sintetice.
·
In domeniul
ingrasamintelor chimice -
domeniu privatizat in proportie de 80%-
exista un mare potential de crestere a livrarilor atât pe piata interna
cât si pe cea externa . O problema a
sectorului o constituie vulnerabilitatea
la pretul gazului metan, trebuind sa faca fata pe piata cu concurenti care
dispun de materie prima la preturi foarte mici sau subventionate.
·
In domeniul produselor
anorganice,
care prin valoarea mare a exporturilor
este un factor important in balanta de import-export a sectorului, prin efortul
investitional pe care l-au realizat SC OLTCHIM SA Rm.Valcea si SC CHIMCOMPLEX SA Borzesti, s-a ajuns la
performante tehnologice de nivel mondial in domeniul electrolizei saramurii de
sodiu. Retehnologizarile facute la instalatiile de electroliza saramurii de
sodiu au redus consumul de energie electrica cu 30%, determinând astfel
scaderea preturilor de cost si cresterea
productivitatii muncii.
·
In domeniul
medicamentelor o singura societate comerciala a ramas neprivatizata
si existând o buna piata de desfacere, a
rezultat un sector viabil. Pentru ridicarea nivelului tehnologic
si cresterea eficientei economice in
acest sector cu grad inalt de prelucrare operatorii economici continua sa
promoveze tehnologii noi, care pot fi realizate de investitori privati pe
platformele existente sau pe platforme noi. Industria farmaceutica româneasca
acopera 50% din consumul intern si are un mare potential de dezvoltare.
Companiile au nevoie de investitii pentru a putea a satisface normele GMP (good
manufactring procedures) care sa le permita cresterea productiei si a
exporturilor, in special catre tarile UE. Exista
mari oportunitati pentru producerea de produse farmaceutice din plante ,
folosind traditia locala si materiile
prime existente.
·
Restul
domeniului de chimie fina cuprinzând lacuri, vopsele, coloranti, pigmenti,
detergenti, cosmetice este aproape in intregime privat. In afara
fostelor societati comerciale cu capital de stat s-au infiintat in ultimii ani
foarte multe intreprinderi private mici si
mijlocii. Consumul de vopsea industriala este scazut; potentialul pietei
este de 5-10 ori mai mare. De asemenea consumul intern de detergenti si cosmetice este inca scazut, sub media pe
tarile Uniunii Europene, de unde rezulta o piata cu bune perspective de
crestere. Exista in acest
sector un numar mare de IMM cu un mare
grad de flexibilitate si adaptabilitate
la cerintele pietei.
·
In
domeniul firelor si fibrelor sintetice
procesul de privatizare este foarte intârziat, acest fapt punându-si amprenta asupra performantelor acestui
sector. Prin relansarea sectorului de petrochimie, furnizorul materiilor prime
de baza pentru firele si fibrele
sintetice, se asteapta la o revigorare a
acestui sector dar numai in conditiile definitivarii procesului de privatizare.
4.3. Industria prelucrarii cauciucului si maselor plastice
·
In industria de prelucrare a cauciucului si maselor plastice functioneaza in prezent 2.742
societati comerciale, din care in prezent 32 sunt infiintate inainte de 1990.
Din cele 32 de intreprinderi existente inainte de 1990, au fost privatizate 29 (90,6%), celelalte 3 neprivatizate având peste 40% capital de stat.
·
Valoarea
productiei industriale pentru industria de prelucrare a cauciucului si maselor plastice in anul 2000 reprezinta 1,6% din valoarea productiei industriale
totale. Valoarea totala a exporturilor subsectorului in anul 2000 este de
89,5 mil.USD, ceea ce reprezinta sub 1%
din totalul exporturilor pe industrie. Valoarea totala a importurilor
pentru acelasi an este de 409 mil.USD, reprezentând 3,3% din totalul importurilor pe industrie.
·
Evolutia industriei de prelucrare a cauciucului
si maselor plastice a prezentat un trend descrescator, productia la
principalele produse reprezentând in anul 2000 fata de anul 1989: 37% la anvelope ATA; 68% la articole tehnice din cauciuc; 34% la produse prelucrate din mase
plastice.
·
Perspectivele
subsectorului sunt legate de situatiile specifice din fiecare domeniu de
activitate. Domeniul prelucrarii
cauciucului este privatizat in intregime. Având in vedere piata interna limitata, fara posibilitati
prea mari de extindere datorita dependentei de alte sectoare ale industriei
care sunt si ele in stagnare sau chiar
in regres, este necesara cresterea
exportului. Pentru ca produsele sa fie competitive pe piata interna, este necesara asigurarea unei calitati
ridicate si costuri reduse. Acestea se pot
obtine prin utilizarea de materii prime
indigene si prin asigurarea de surse
independente de alimentare cu energie termica tehnologica care au randamente
mai mari si costuri mai scazute, fata de
sursele de alimentare din conductele magistrale ale termocentralelor sau ale
centralelor termice de zona. In plus, prin relansarea industriei petrochimice
vor fi obtinute materiile prime necesare productiei de prelucrate din cauciuc
care in acest moment sunt deficitare si
se aprovizioneaza in principal din import (cauciucuri sintetice, negru
de fum, plastifianti).
·
Domeniul prelucrarii maselor plastice este aproape integral privatizat. Capacitatile
existente in sector sunt subutilizate in proportie de 50%. Relansarea industriei petrochimice va asigura
furnizarea unui volum ridicat de materii prime indigene. Sectorul are un mare
potential de dezvoltare, vizând cererea pietei interne de conducte pentru
realizarea infrastructurii de transport titei si gaze naturale , conducte de apa (trebuie
inlocuite in foarte multe zone ), produse pentru impachetat, cât si articole din cauciuc si mase plastice pentru industria de automobile.
5. Industria de textile – confectii si industria
pielariei - incaltamintei
·
Sectorul de textile-confectii este unul dintre sectoarele dinamice ale
industriei românesti, cu prioritate cea de confectii, care a reusit sa-si pastreze in mare masura un grad inalt de
competitivitate, ceea ce a facut ca produsele românesti sa reprezinte 4,4% din
importul Uniunii Europene (in principal in Germania si Italia). Exportul sectorului a reprezentat in anul 2000
aproximativ 25% din exportul total realizat pe economie iar importul 16,9% din
total import, determinând o balanta pozitiva si
deci posibilitatea sectorului de a-si
sustine importurile proprii. Productia ramurii textile-confectii
realizata in anul 2000 a reprezentat
5,9% din productia industriei nationale. Numarului de angajati in acest sector
reprezinta 17,5% din total personal angajat in industrie. Din punctul de vedere al structurii
proprietatii, 86% din totalul societatilor comerciale din sector sunt
privatizate, din care 83% in subsectorul textile si 98,5% in subsectorul confectii.
·
In ceea ce priveste competitivitatea,
exista diferente intre subsectoare. Produsele din domeniile confectii textile
si ciorapi sunt competitive pe piata
mondiala si agreate de UE, productia de
tricotaje are cca. 75% din produse competitive, mai ales cele din bumbac, lâna
si matase cu grad de complexitate mare
de prelucrare, iar productia de tesaturi din lâna si tricotaje din matase pentru imbracaminte are
peste 80% din produse competitive. O competitivitate mai
redusa o prezinta productia de tesaturi din bumbac (peste 40%) si tesaturile tip matase pentru imbracaminte
(55%).
·
Obiectivul principal al sectorului il constituie restructurarea si dezvoltarea in vederea cresterii
competitivitatii, cu costuri materiale si
sociale minime si eficienta
maxima. Principalele actiuni care vor conduce la realizarea acestui
obiectiv sunt:
-
Restructurarea, modernizarea si redimensionarea capacitatilor din filaturile de bumbac, lâna, in
si cânepa, a tesatoriilor si finisajelor textile si a capacitatilor de tricotare. Investitiile
necesare pentru realizarea acestor obiective sunt importante si vor trebui sa fie directionate pentru a
asigura un lant optim de fabricatie pe orizontala (filaturi-tesatorii-finisaje).
Fondurile pentru investitii se vor
obtine in proportie de minim 10% din fonduri proprii, restul din surse atrase.
Se va actiona de asemenea pentru reducerea capacitatilor de productie actuale
si concentrarea pe cele potential
viabile, determinând astfel cresterea gradului de utilizare a capacitatilor de
productie de la 36% in anul 2000 la 80% in 2004 pentru filaturi, si de la 41% in anul 2000 la 70% in 2004 pentru
tesatorii si finisaje.
-
Dezvoltarea capacitatilor de
productie din confectii datorita competitivitatii subsectorului. Aceasta se va realiza cu surse proprii ale
societatilor comerciale de profil, in majoritate private.
-
Retehnologizarea fabricatiei si reducerea consumurilor materiale si energetice .
-
Continuarea privatizarii .
-
Stimularea activitatii de cercetare-
proiectare-creatie uzinala.
-
Sprijinirea IMM-urilor prin crearea
unui sistem de ofertare flexibil si
operational si a unui sistem de
informare tehnica si legislativa.
·
Sectorul de
textile-confectii este o
componenta a economiei nationale generatoare de aport valutar, de dezvoltare
regionala echilibrata, de stabilitate sociala si un mediu propice afirmarii initiativei
particulare.
Se
poate afirma ca sectorul textile confectii
are capabilitatea de a se dezvolta in continuare. Subsectoarele
de fabricatie sunt potential profitabile, existând o serie de avantaje
competitive, din care se evidentiaza :
-
un
potential agricol ridicat care poate oferi o parte a materiei prime (lâna
si fibre liberiene) si un sector industrial destul de dezvoltat care ofera materii prime pentru
industria textila (fire si fibre
sintetice);
-
existenta
unor capacitati de productie insemnate care pot fi modernizate cu un efort
investitional redus;
-
forta
de munca bine instruita si care se poate
adapta usor schimbarilor tehnologice prin intermediul unor cursuri de
instruire, la un cost scazut;
-
traditie
indelungata ca producator si furnizor de
produse textile pe pietele externe, având in vedere si apropierea de marile piete (Europa de vest si CSI);
-
existenta
premiselor pentru o concurenta reala intrucât nu exista o situatie de monopol pe piata textilelor .
·
Dezvoltarea activitatii
economice va fi diferentiata in perioada 2001-2004, pe subsectoarele componente
ale sectorului astfel:
-
subsectoarele
producatoare de confectii, tricotaje si
ciorapi vor cunoaste ritmuri mai mare de crestere (8,1%) ;
-
subsectoarele
producatoare de fire si tesaturi vor
cunoaste ritmuri mai mici de crestere (3%) ca urmare a unor actiuni de
restructurare si redimensionare a capacitatilor
la nivelul necesitatilor de consum.
·
In
ceea ce priveste armonizarea legislativa cu cea a UE aceasta este deja
realizata .
·
Sectorul pielarie – incaltaminte este un sector important ale industriei
românesti, care a reusit sa-si pastreze
in mare masura un grad inalt de competitivitate. Exportul sectorului a
reprezentat in anul 2000 aproximativ 9% din exportul total realizat pe economie
si a fost indreptat cu precadere catre
tarile Uniunii Europene (88%), iar importul a reprezentat 5% din total import,
determinând o balanta pozitiva si deci
posibilitatea sectorului de a-si sustine
importurile proprii. Productia sectorului realizata in anul 2000 a reprezentat cca. 1% din productia
industriei nationale. Numarului de angajati in acest sector reprezinta 3,9% din
total personal angajat in industrie. Din punctul de vedere al structurii proprietatii, 94,2% din totalul
societatilor comerciale din sector sunt privatizate.
·
In ceea ce priveste competitivitatea produselor realizate in sectorul
pielarie- incaltaminte (sub raport calitate-pret), exista diferente intre
diferitele subsectoare. Produsele din domeniul
prelucrarii pieilor intre 40 si 70%,
talpile din cauciuc, PVC si termoplastic
au o gama redusa de sortimente si culori
si sunt relativ putin competitive (25%),
dar incaltamintea cu fete din piele naturala este competitiva pe piata mondiala
si agreata de Uniunea Europeana, iar cea
cu fete de inlocuitori este competitiva ca executie dar concurata puternic ca
pret de produse similare din Asia de Sud-est. In ceea
ce priveste confectiile din piele, blana si
inlocuitori 50% din productie este de mare competitivitate si de buna calitate , la fel manusile din piele
si marochinaria din piele. Marochinaria
din inlocuitori este competitiva in proportie de 50% dar este puternic
concurata ca pret, design si diversitate
de produsele similare din Asia de Sud-Est.
·
Obiectivul
principal al sectorului pielarie-incaltaminte il constituie restructurarea si dezvoltarea in vederea cresterii
competitivitatii, cu costuri materiale si
sociale minime si eficienta
maxima. Principalele actiuni care vor conduce la realizarea acestui
obiectiv sunt asemanatoare cu cele care
vor trebui intreprinse in sectorul textil, existând insa si actiuni specifice:
-
Restructurarea,
retehnologizarea si redimensionarea
capacitatilor din subsectoarele primare, tabacarii,
componente pentru incaltaminte, accesorii, inlocuitori de piele;
-
Restructurarea, modernizarea
si redimensionarea tabacariilor pentru cresterea competitivitatii pieilor finite si pentru reducerea poluarii solului, apelor
si aerului.
-
Reducerea capacitatilor de
productie in tabacarii determinând astfel cresterea gradului de utilizare a
capacitatilor de productie de la 46,5% in anul 2000 la 77% in 2004 ;
·
Subsectoarele de fabricatie
din acest sector sunt potential profitabile, existând avantaje competitive
similare celor din sectorul textile-confectii din care cea mai importanta este
existenta unui potential agricol ridicat, care poate oferi o mare parte a
pieilor necesare sectorului .
·
Principalele directii pentru dezvoltarea sectorului sunt si ele similare celor din industria textila, cu
o atentie speciala acordata protectiei mediului prin retehnologizarea
tabacariilor si inchiderea acelora
puternic poluante si fara persepective de viabilitate. De asemenea este necesara
reorientarea catre obtinerea de piei prelucrate de o calitate superioara.
·
Dezvoltarea activitatii
economice in sector va fi diferentiata in perioada 2001-2004, pe subsectoarele
componente astfel:
-
subsectoarele
producatoare de incaltaminte, confectii piele si marochinarie vor cunoaste ritmuri mari de
crestere (9%);
-
subsectorul
primar producator de semifabricate si
piei finite va cunoaste, ca urmare a unor actiuni de restructurare
si redimensionare a capacitatilor la
nivelul necesitatilor de consum, ritmuri de crestere de 10-18%.
6.
Industria lemnului
6.1 Industria de exploatare si prelucrare a lemnului (exclusiv productia de mobila)
·
Bazata
pe importantul fond forestier al tarii (6,3 milioane hectare de padure),
industria de exploatare si prelucrare a
lemnului a cunoscut o dezvoltare importanta. Dupa anul 1990, când exploatarea
padurilor din România s-a inscris in metodologia europeana de calcul a volumului
maxim anual permis pentru recoltare, masa lemnoasa exploatata s-a redus
determinând declinul productiei industriale a sectorului.
·
Totusi
in ultimii ani, o evolutie ascendenta au avut-o productiile de cherestea (108% in anul 2000 fata de de 1989) si parchet
(109% in anul 2000 fata de 1989). Au crescut exporturile la: busteni;
cherestea si panouri din lemn masiv. Cresterea exportului de busteni si
cherestea, produse cu valoare adaugata scazuta, a contribuit la scaderea
eficientei exportului intreprinderilor din sector.
·
In
cadrul sectorului isi desfasoara activitatea cca. 4012 intreprinderi, din care
70 infiintate inainte de anul 1989. Sectorul este privatizat in proportie de
99,8% (numai 9 de societati comerciale din cadrul sectorului mai detin capital
majoritar de stat). Numarul de salariati din cadrul sectorului, a scazut la
67000 persoane in 2000, odata cu reducerea activitatilor de exploatare si de prelucrare a lemnului. Industria de
prelucrare a lemnului are o pondere importanta in cadrul economiei nationale
realizând in anul 2000 un nivel de 2,4% din volumul productiei industriale
si 5,7% din volumul total al exportului. In acest sector industrial lucreaza
3,4% in numarul salariatilor din
industrie.
·
Tinând
seama de importantele avantaje pe care
le detin intreprinderile din acest sector industrial (resurse indigene de
materii prime regenerabile; amplasarea pe intreg teritoriul tarii; forta de
munca bine calificata etc.), precum si
de evolutia prognozata a cererii interne si externe, se estimeaza ca industria de prelucrare a lemnului va continua sa se dezvolte.
·
Sunt
asteptate cresteri substantiale de productie si
importante cresteri ale exportului. (198,6% pentru placaj; 130% la panel; cca. 330% la PAL; 135% la PFL + MDF; 121,4 la parchet; 117% la panouri din lemn masiv).
·
Dezvoltarea
viitoare a sectorului va fi realizata printr-o politica sectoriala care sa puna
in valoare avantajele competitive ale intreprinderilor. Se va urmari cu
prioritate valorificarea superioara a
resurselor forestiere corelata cu protejarea mediului inconjurator.
6.2 Industria mobilei si a altor produse din lemn
·
Activitatile
din acest sector sunt caracterizate prin ponderea de peste 90% care o reprezinta productia de mobila, si alte produse finite din lemn: instrumente
muzicale, articole de sport, jucarii din lemn, creioane, chibrituri, s.a. s-au
dezvoltat pe baza materiei prime indigene (diferite esente de lemn) a fortei de
munca calificate in acest domeniu si au
fost sustinute de cererea interna si
externa.
·
In
anul 2000 productia de mobila a reprezentat 90% din cea a anului 1989. Volumul
exportului, in acelasi an a fost de 441 milioane USD, reprezentând cca. 95% din realizarile anului 1989. In cadrul
sectorului isi desfasoara activitatea un numar de 2679 intreprinderi din care
2565 sunt IMM, infiintate in marea lor majoritate dupa anul 1990. Industria
mobilei si a altor produse finite din
lemn a avut in anul 2000 o pondere importanta in cadrul economiei si industriei: 2,1% din volumul productiei industriale;
4,4% din volumul total al exportului;
4,9% din numarul salariatilor din
industrie.
·
In
perspectiva anilor 2001 – 2004, pentru productia si exportul de mobilier se preconizeaza cresteri
anuale de 6-7%. De asemenea, se estimeaza o crestere
a numarului de personal din acest domeniu de la 97.000 in anul 2001, la cca.
100.000 in anul 2004.
·
In
perspectiva se preconizeaza ca in industria lemnului activitatile de productie
se vor orienta spre cele competitive si eficiente. Se estimeaza dezvoltarea urmatoarelor
domenii:
-
Industria
de mobilier din lemn si in special de
mobilier pentru birotica, mobilier hotelier si
pentru comert;
-
Componente
semifabricate pentru mobila;
-
Produsele
superior prelucrate (instrumente muzicale, articole de sport, jucarii din lemn,
articole de uz gospodaresc etc.);
-
Activitatile
care valorifica lemnul de mici dimensiuni;
-
Articolele
de feronerie pentru mobila
Aceasta orientare este posibila
având in vedere ca: România dispune de
resurse lemnoase regenerabile diversificate, in cantitati mari, de calitate
buna; exista experienta si traditie in domeniu, prin produsele mai sus prezentate se
valorifica superior masa lemnoasa (cca 1000 USD/mc), produsele fiind
competitive pe piata autohtona si
internationala au asigurata desfacerea (peste 70% la export), produsele inglobeaza multa creatie si manopera pe care le valorifica superior. Principala problema care
trebuie rezolvata este necesitatea
dezvoltarii in tara a unei scoli de design pentru mobilier. Trebuiesc imbunatatite tehnologiile care sa
permita folosirea altor materiale cum ar fi plasticul si vinilinul pentru acoperirea lemului pentru
mobilierul de bucatarie si cel de birou.
Se estimeaza ca se va
mentine nivelul actual al productiei
la urmatoarele produse : cherestea, placaje, panel, furnire, constructii din
lemn. Mentinerea
nivelului de productie este sustinuta de urmatoarele argumente:
¨
produsele valorifica la nivel mediu
materialul lemnos si nu se recomanda
dezvoltarea unor capacitati excedentare de productie;
¨
nivelul actual de productie trebuie
mentinut in vederea asigurarii strictului necesar de prefabricate pentru
mobila;
6.3 Industria de celuloza si hârtie
·
Acest
domeniu s-a dezvoltat in România pe baza materiilor prime regenerabile (lemnul)
si a celor reciclabile (maculatura)
existente in tara. Are o traditie de
peste 100 de ani si cuprinde in prezent
28 de intreprinderi mari si peste 100 de
intreprinderi mici si mijlocii cu
activitate in special in domeniul realizarii de confectii din hârtii si cartoane, iar gradul de privatizare este de
cca 80%.
·
In
perioada 1989-2000 industria de celuloza si
hârtie a trecut prin restructurari majore, fiind oprite definitiv o
serie de capacitati de productie neperformante, ce insumeaza cca 46% din
capacitatile de productie a materialelor fibroase si cca 17% din instalatiile de produs hârtii
si cartoane.
·
Numarul
de personal s-a redus la cca 46,5% fata de 1989 in anul 2000 (cca 20000
salariati). Productia in anul 2000 fata de 1989 se situeaza la
nivelul de: 44,5% la material fibros; 47,6% la hârtii si cartoane; 42,7% la confectii din hârtie
si cartoane. Exportul de hârtii si cartoane, in anul 2000 este mai mare cu cca
38,5%, iar importul de hârtii si
cartoane a depasit in anul 2000 de cca 10 ori cantitatea importata in
1989. In prezent
industria de celuloza si hârtie are o
pondere de 1,2% in productia industriala totala si 0,7% in exportul total.
·
Pentru
viitor, evolutia industriei de celuloza si
hârtie va depinde de modul in care vor fi puse in valoare avantajele
competitive pe care le detine (surse de
materii prime, forta de munca calificata, traditie). Exista un mare potential de piata interna, datorita nivelului relativ scazut al consumului de hârtie de 15
kg/locuitor fata de 48 kg/locuitor in UE.
Problemele ce trebuiesc rezolvate tin de necesitatea modernizarii echipamentelor si tehnologiilor si de reducerea poluarii solului, apei si aerului.
·
Luând in consideratie competitivitatea unor
produse, experienta si abilitatile
tehnice, piata reala in special in regiunea Balcanilor, se estimeaza ca au perspective de dezvoltare fabricatiile de : hârtie de scris tipar; hârtii
si cartoane speciale (calandrate si cretate); carton duplex si ondulat; articole higienico-sanitare;
confectii papetare; celuloza papetara; semiceluloza si pasta mecanica la strictul necesar pentru
realizarea produselor amintite, pentru ca:
-
produsele
sunt competitive si nu acopera necesarul
economiei nationale;
-
exista
experienta si abilitati tehnice in
domeniu;
-
exista
perspective reale de export in regiunea Balcanica.
Isi mentin nivelul productiei fabricatiile de hârtie de ziar
si de ambalaj. Aceasta evolutie este determinata de:
insuficienta resurselor de masa lemnoasa pentru celuloza si gradul redus de valorificare al lemnului (100
USD/mc).
Pentru realizarea unor salturi
tehnologice importante este necesar importul unor tehnologii sau crearea unor
societati mixte cu aport de capital strain in natura sub forma de dotari
tehnice.
Industria
materialelor de constructii, a sticlei si
a ceramicii de uz gospodaresc
1 Industria materialelor de constructii
·
Industria
materialelor de constructii a cunoscut, inainte de 1989, o dezvoltare
importanta bazata pe resursele de materii prime indigene si pentru sustinerea activitatilor din
constructii. In prezent, sectorul detine o pondere in productia industriala de
2,1%. La inceputul anului 2000 in cadrul sectorului isi desfasurau activitatea
peste 900 intreprinderi, din care 106 mijlocii si mari, restul, intreprinderi mici. Peste 90%
din capitalul social al societatilor din sector erau privatizate la sfârsitul
anului 2000.
·
Datorita
declinului economic din domeniul constructiilor in special, industria
materialelor de constructii a avut o evolutie descendenta. A scazut in mod drastic productia la
principalele produse. Indicii productiilor inregistrate in anul 2000 fata de
1989 au fost: 53% la ciment; 45% la var; 69% la ipsos; 61% la caramizi
ceramice. Numarul de
personal din cadrul sectorului s-a redus de la cca. 89000 salariati in anul
1989, la 41000 salariati in anul 2000 (46%).
·
Bazat
pe avantajele competitive ce le
detine: materii prime indigene, personal calificat, traditie in domeniu s.a.,
sectorul a cunoscut un anumit reviriment, in anul 2000 când nivelul productiei
la unele produse a depasit nivelul anului 1989: 160% la obiecte sanitare, 166%
la placi pentru pereti si pardoseli.
·
Industria
de ciment este practic total privatizata si
s-au facut importante investitii in sector, ceea ce a condus la
cresterea productivitatii muncii si a
exportului. In viitor industria materialelor de constructii are bune perspective de dezvoltare
pentru a sustine cererea prognozata a altor sectoare (constructii,
infrastructura), si pentru a satisface
piata interna si cererile la export.
2 Industria sticlei
si a ceramicii de uz gospodaresc
·
Acest
sector industrial cuprinde fabricarea, prelucrarea si fasonarea sticlei plane, fabricarea
articolelor din sticla, a fibrelor de sticla, a sticlei tehnice, precum si fabricarea articolelor ceramice pentru uz
gospodaresc si ornamental.
·
Aceste
subsectoare, desi sunt energointensive, s-au dezvoltat pe baza resurselor de
materii prime existente in tara, a
fortei de munca calificate si a
traditiei in acest domeniu. In ultimii ani, capacitatile de productie mai putin performante au fost
oprite, fiind mentinute in functiune cele viabile si care realizeaza produse care sunt cerute pe
piata interna si la export.
·
Datorita
scaderii cererii pe piata interna, schimbarii volumului si structurii cererii pentru export, acest
sector industrial s-a restructurat, iar productiile s-au redus la majoritatea
produselor. Cu toate acestea s-au inregistrat si evolutii favorabile, astfel la unele grupe de
produse indicii productiei au prezentat valori crescatoare cum sunt la fire de
sticla si ceramica de uz gospodaresc. Exportul a crescut in anul 2000 cu cca. 36% fata de anul 1989 iar
numarul de personal a inregistrat o reducere de 28% (37 mii pers.).
·
In
prezent, in cadrul sectorului isi desfasoara activitatea cca. 310
intreprinderi, din care 44 provin din fostele intreprinderi de stat, iar 266
sunt infiintate dupa 1990 si sunt
IMM-uri.
·
In
industria de sticlarie si ceramica se
produc in prezent peste 45000 produse (modele si décorari) pe an, gradul de satisfacere a
pietei interne fiind de 80% la produsele din sticla si 90% la produsele din ceramica fina.
·
Tinând
seama de avantajele competitive ale majoritatii intreprinderilor din cadrul
sectorului si de competitivitatea unor
produse la intern si la export, se
estimeaza pentru perioada 2001-2004 cresterea
productiei la unele grupe de produse (in special cele cu valoare adaugata
mare) si marirea vânzarilor la export.
Pentru intregul sector
al industriei materialelor de constructii, a sticlei si ceramicii de uz gospodaresc se estimeaza dezvoltarea subsectoarelor: sticlarie
si ceramica de uz gospodaresc si decorativa; sticlarie de ambalaj superusoara,
sticla plana (geam float) si prelucrarea
acesteia, obiecte sanitare din portelan, produsele din gips-carton, cimenturi
superioare, placi ceramice pentru pereti si
pardoseli. Cresterea este posibila având in vedere: existenta
abilitatilor tehnice si de indemânare; produsele
fiind competitive au desfacerea asigurata cu perspective de crestere a cererii
pe piata externa, desi energointensive,
procesele de productie sunt eficiente economic (rata anuala a rentabilitatii
variaza intre 10 si 35%), iar accesul la resursele de materii prime este
facil. Mentinerea actualului nivel de productie este de asteptat in
urmatoarele subsectoare: ceramica bruta de constructii (caramizi si tigle); materii hidro si termoizolatoare; productia de BCA; productia
de cimenturi inferioare, productia de prefabricate din beton. Aceasta
previziune este sustinuta de faptul ca unele produse sunt competitive numai pe
piata interna, altele sunt inlocuite cu produse noi, iar cele mai multe se
produc la limita inferioara a rentabilitatii.
8 Industria de aparare
·
Industria
de aparare are un caracter strategic determinat de contributia la securitatea
tarii si de deosebita importanta pentru intrarea României in NATO si pentru
economie (cu rol în export si ca stimulent pentru inovare tehnologica) precum
si ca suport pentru cresterea credibilitatii politicii externe.
·
Agentii
economici din industria de aparare au o structura de productie mixta, respectiv
militara si civila. Aceasta este justificata din rationamente de sustinere
reciproca a sectoarelor de productie.
·
Ponderea
productiei militare în total productie realizata în industria de aparare a
scazut de la de la 45%, în anul 1989, la aproximativ 4,1%, în anul 2000.
·
Structura
agentilor economici cu capacitati de productie de aparare în anul 2000 se
prezinta astfel:
-
Dupa
natura capitalului: 71,9% apartine sectorului mixt (stat si privat) si 28,1%
sectorului de stat;
-
Dupa
forma juridica: 82,8% cu personalitate juridica, iar 17,2% sucursale orientate
pe componente exclusiv militare, fara personalitate juridica .
·
Politica
industriei de aparare vizeaza realizarea
urmatoarelor obiective strategice:
-
stabilirea capacitatilor militare de care sa dispuna industria de
aparare;
-
profilarea rationala a fabricatiei, pe categorii si tipuri de produse
militare, în functie de cererile beneficiarilor interni si externi ;
-
modernizarea capacitatilor de
productie prin
implementarea unui program investitional agresiv care sa vizeze:
¨
înlocuirea vechiilor linii de fabricatie, uzate
tehnic si moral, cu altele performante, caracterizate prin înalta
productivitate si consumuri de materiale reduse;
¨
redimensionarea spatiilor de productie si concentrarea activitatilor în spatiile
necesare asigurarii continuitatii
fluxurilor tehnologice;
¨
achizitionarea, în sistem offset, a unor utilaje multifunctionale care
sa permita largirea gamei de produse cu desfacere asigurata ;
¨
informatizarea proceselor de productie, desfacere, decizie.
-
diversificarea portofoliului de clienti externi prin practicarea
unei politici active de marketing, constând în:
¨
informarea
larga a potentialilor cumparatori asupra produselor realizate de
agentii economici;
¨
deschiderea de noi piete de desfacere a produselor militare;
¨
participarea la crearea unei piete europene de armament.
-
privatizarea etapizata a infrastructurii productiei de aparare.
-
stabilirea de parteneriate economice cu firmele cele mai performante din
tarile membre NATO;
-
crearea unui cadru juridic care sa permita guvernului o mai
buna utilizare a directiilor strategiei de actiune în domeniu;
-
stabilizarea productiei (de aparare si civile) si folosirea eficienta a fortei de munca;
-
crearea
unui context favorabil ajustarii
structurale a productiei de aparare;
-
cresterea exporturilor prin participarea la licitatii
internationale, în conditii de competitivitate cu firmele din alte tari.
9. Industria alimentara
·
In
prezent, in industria alimentara isi desfasoara activitatea peste 35200 de
agenti economici, ponderea detinând-o sectorul privat, care reprezinta cca. 99%
din total, iar pe subsectoare industriale, cea mai mare pondere, in ordine
descrescatoare, se regaseste in domeniul de morarit si panificatie, carne si produse din carne, bauturi alcoolice, lapte
si produse lactate, prestari de
servicii, ape carbogazoase si alte
bauturi, conserve din legume si fructe
si bauturi racoritoare, uleiuri si grasimi vegetale, zahar si produse zaharoase, peste si produse piscicole.
·
Capacitatile
de productie in domeniul industriei alimentare au crescut, odata cu marirea
numarului agentilor economici, astfel incât pe subsectoare acestea sunt in
masura sa asigure atât necesarul de consum intern, cât si disponibilitati pentru export. Peste 60% din
capacitatile de productie sunt modernizate, iar din acestea 80% sunt unitati
care pot realiza produse competitive
pentru export. Din cele 440 de unitati de industrie alimentara cu capital
majoritar de stat existente la nivelul anului 1993, au fost privatizate pâna la
finele anului 2000 un numar de 287, iar 48 se afla in reorganizare juridica
si faliment.
·
Se
remarca o specializare a acestor capacitati pe un singur produs sau pe o grupa
de produse, ceea ce conduce la cresterea nivelului de competitivitate. Aceasta se manifesta mai pregnant in
domeniul de morarit si panificatie,
ulei, zahar, bere si vin, lapte si produse lactate. Productiile realizate in industria alimentara
reprezinta cca 12,7% din volumul total al productiei industriale.
·
Pentru
toate produsele sau grupele de produse din industria alimentara au fost
elaborate si aprobate standarde
profesionale. De asemenea au fost adoptate ca standarde române 33 de standarde
europene si 77 standarde internationale,
pentru metode de analiza si parametri de
calitate ai produselor alimentare si au
fost revizuite alte numeroase standarde române in domeniu.
·
Pe
termen mediu obiectivul principal este cresterea in continuare a
competitivitatii industriei alimentare si
alinierea in totalitate la reglementarile in domeniu ale Uniunii
Europene.